În dimineaţa zilei de 20 august 1944, portul Constanţa,
principala bază navală de la Marea Neagră, era plin de nave militare româneşti
şi germane.
- Publicitate -
Cu o zi în
urmă avusese loc un bombardament aerian masiv cu 73 de avioane asupra portului
şi oraşului Sulina, fiind scufundate 2
vedete torpiloare germane şi o vedetă de siguranţă.
În aceeaşi
zi, viceamiralul Ioan Georgescu Şeful Statului Major al Marinei Regale Române a
transmis la unităţile din subordine o Directivă Operativă în care specifica
faptul că se aşteaptă ca inamicul „să întreprindă acţiuni aero-navale şi de
debarcare, în special în zonele Constanţa şi Sulina".
La data de
20 august 1944, orele 09.00, deasupra Constanţei au apărut, la mare înălţime, 2
avioane de cercetare sovietice. A fost declanşată alarma aeriană, dar a fost
curând suspendată. Părea a fi un zbor de rutină.
O oră mai
târziu, asupra portului şi oraşului Constanţa se va declanşa cel mai puternic
şi mai precis atac aerian din timpul războiului, cu 11 regimente de aviaţie,
totalizând nu mai puţin de 270 de avioane, din care 158 avioane de asalt.
Potopul de bombe, lansate timp de două ore, a distrus mai
multe clădiri din oraş şi din port, au fost scufundate sau avariate grav mai
multe nave, au fost ucişi sau grav răniţi foarte mulţi civili din oraș și
marinari – români şi germani aflați în port.
Numărul civililor uciși în aceste bombardamente asupra
Constanței se cifrează la cca 150 de persoane.
Clădiri și biserici
distruse în orașul Constanța
Marina Regală Română a înregistrat în ziua de 20 august
1944 următoarele pierderi: scufundarea unei nave de luptă – torpilorul
„Năluca”; avarierea gravă a altor 5 nave de luptă – distrugătoarele „Regele
Ferdinand” şi „Mărăşeşti”, crucişătorul auxiliar „Dacia”, canoniera „Eugen
Stihi”, puitorul de mine „Amiral Murgescu”. Au fost ucişi, 30 de marinari
români şi răniţi grav alte câteva zeci de marinari.
Situaţia
pierderilor se prezintă astfel:
Torpilorul
„Năluca”, lovit de două bombe, s-a scufundat în câteva minute, pe chilă
dreaptă. Au fost ucişi 2 subofiţeri şi 15 marinari. Printre cei ce au reuşit să
se salveze a fost şi aspirantul Gheorghe Sandu, viitorul comandant al Marinei
Militare a României din anii ‘60, care, deşi rănit, a reuşit să părăsească
bordul cu pavilionul navei.
Distrugătorul „Regele Ferdinand”, aflat lângă docul
plutitor pentru reparaţii, a fost lovit de o bombă care i-a provocat grave
avarii, ucigând pe ofiţerul secund, un subofiţer şi 2 marinari. Au fost răniţi
mai mulţi marinari.
Crucişătorul
auxiliar „Dacia” suportă lovitura câtorva bombe care îi provoacă un mare
incendiu. Sunt ucişi 6 marinari şi mai mulţi au fost răniţi.
Au mai fost lovite navele: canoniera „Stihi”,
distrugătorul „Mărăşeşti” și puitorul de mine „Amiral Murgescu”. Pe fiecare din
aceste nave și-a pierdut viața câte un marinar.
Numele
tuturor acestor marinari sunt trecute pe plăcile de granit de la „Crucea
Eroilor Marinari” de pe faleza Cazinoului din Constanța.
Pierderi
importante au fost produse şi navelor germane. Au fost distruse sau scufundate
nu mai puţin de 7 nave de luptă: 1 submarin, 3 vedete torpiloare, 1 navă de
escortă şi 2 nave de patrulare. Au fost avariate alte 8 nave de luptă şi 2
submarine.
Comandor (r) dr. Ioan Damaschin
Președintele Filialei UZPR Dobrogea
