La 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Principatelor Române, iar în 1862 a fost inaugurat primul Parlament al României, Bucureștiul devenind capitala statului.
- Publicitate -
1859: Unirea Principatelor Române
În septembrie 1857 au avut loc Adunările Ad-Hoc de la Iași și București, care s-au pronunțat pentru unirea Țării Românești cu Moldova sub conducerea unui prinț străin, de religie creștină, provenit dintr-o dinastie domnitoare a Europei.
Hotărârile acestor adunări au fost înaintate Marilor Puteri reunite la Conferința de la Paris din 1858. În urma dezbaterilor, a fost elaborată „Convenția de la Paris”, document ce prevedea unirea celor două principate sub denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, precum și alegerea domnitorului de către o Adunare Electivă.
Profitând de formulările ambigue ale Convenției, românii l-au ales pe 5 ianuarie 1859 pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 acesta a fost ales și domn al Țării Românești. Prin această dublă alegere, realizată în pofida restricțiilor impuse de Marile Puteri, a fost consfințită Unirea de facto a Principatelor, prin recunoașterea unui singur domnitor la Iași și la București.
1862: Deschiderea primului Parlament unic al Romaniei la Bucuresti
București devine capitala statului
La 24 ianuarie 1862 a fost inaugurat primul Parlament al României, iar Bucureștiul a devenit capitala statului. Începuturile vieții parlamentare din România datează din anul 1831, când în Țara Românească a fost adoptat Regulamentul Organic, act cu valoare constituțională, aplicat un an mai târziu și în Moldova. Aceste regulamente au pus bazele sistemului parlamentar în Principatele Române.
În Parlamentul României a fost proclamată, la 9 mai 1877, Declarația de Independență, iar în 1920 au fost ratificate actele prin care provinciile istorice românești s-au unit cu statul român.
În februarie 1938, pe fondul unor tensiuni politice accentuate, regele Carol al II-lea a instaurat un regim de monarhie autoritară, diminuând considerabil rolul Parlamentului. În perioada dictaturii regale, forul legislativ a fost redus la o instituție formală, lipsită de atribuții reale.
Activitatea Parlamentului a fost suspendată în toamna anului 1940, odată cu instaurarea dictaturii militare. După 23 august 1944, sub influența forțelor sovietice și comuniste, acesta a fost reorganizat într-un unic corp legislativ, Adunarea Deputaților, care, prin Constituția din 1948, a devenit Marea Adunare Națională, un organism pur formal, aflat sub controlul total al regimului comunist.
