Trebuie să recunosc că nu am mai văzut sala Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" atât de plină de foarte mult timp, mai ales că a fost vorba despre muzică de cameră. Deși Alexandru Tomescu a mai fost la Constanța în fiecare stagiune și de fiecare dată virtuozitatea, profunzimea și excelența artistică au impresionat în egală măsură. Numai că miercuri seară a venit la Constanța să arate ce poate un Stradivarius, la prima vedere o vioară obișnuită, nici mai mică, nici mai mare, sau poleită cu aur și bătută cu diamante. Dar este o vioară care pune la dispoziția interpretului un potențial nelimitat.
- Publicitate -
Miercuri seară, într-o sală care clocotea la propriu (aviz conducerii instituției: la intrare ar trebuie împărțite spectatorilor evantaie!), am asistat la recitalul Stradivarius, susținut de tinerii Alexandru Tomescu, la vioară, și Horia Mihail, la pian.
O încântate de aproape două ore, cu un program gândit pentru a pune în valoare toate virtuțile instrumentului, conținând și opu-suri clasice ale repertoriului de muzică de cameră din creația lui Mozart și Beethoven, dar și numeroase alte lucrări de virtuozitate. Alexandru Tomescu este cu adevărat o forță, acompaniat cu succes în acorduri de Horia Mihail, formând un tot unitar. Au dovedit, totodată, o deosebită maturitate artistică, fericit îmbinată cu un sincer entuziasm în abordarea actului interpretativ.
Construită în 1702, vioara Stradivarius Elder-Voicu a fost cumpărată de statul român în 1956 la prețul de circa 70.000 de franci elvețieni, fiind evaluată, în prezent, la suma de 1,2 milioane de dolari.
Am aflat, miercuri seară, și secretul valorii acestor viori vechi. Se spune că Stradivari ar fi avut o rețetă ascunsă a unui lac ce oferea calități deosebite instrumentelor pe care era aplicat. Din păcate, rețeta acestui lac s-a pierdut spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Un alt Stradivarius, și mai vechi
Solist concertist al Orchestrei Naționale Radio din 2002, Alexandru Tomescu este deținătorul a numeroase distincții internaționale și, poate mai mult decât atât, este unul dintre acei tineri muzicieni care și-a făcut o profesiune de credință din a promova muzica clasică în rândul tinerilor.
E celebru și, atât timp cât va avea vioara în brațe, fiecare pas îi este urmărit, din umbră, de un bodyguard. Mai mult, concertul a fost susținut cu lumina aprinsă în sală.
Dar Alexandru Tomescu nu s-a schimbat deloc, este același tânăr entuziast, nicidecum cu aere de VIP așa cum s-ar crede.
Pe forțe proprii a reușit ce este astăzi și cu amărăciune spun că discuțiile excesiv de mediatizate din jurul viorii l-au adus cu adevărat în lumina reflectoarelor, așa cum ar fi meritat demult.
Mi-ar fi plăcut să văd o sală atât de plină la fiecare evoluție a sa. Pentru că stilul lui Alexandru Tomescu este inconfundabil, la fiecare apariție a sa.
- Ai mai cântat pe viori celebre, puțini cunosc acest lucru.
- Da, este adevărat. Iar cea mai deosebită a fost vioara pe care a cântat și Paganini, un Guarneri del Gesu datat din 1742, lăsat prin testament autorităților din Genova. Și am avut ocazia că cânt pe acest instrument în anul 1995, când am câștigat Concursul internațional "Niccolo Paganini", de la Genova. E un instrument estimat la aproximativ șapte milioane de euro.
Apoi, în America, am întâlnit mulți colecționari care s-au delectat împreună cu mine de sunetul acestor minunate viori.
Și cred cu tărie că, în clipa în care vrei să treci de un anumit nivel în carieră, este nevoie de o vioară care să îți ofere calitate. Este și motivul pentru care m-am înscris în cursa Ministerului Culturii pentru Stradivarius.
Dar să știi că am mai avut în mână viori Stradivarius și chiar țin minte un Stradivarius mai vechi decât acesta, din 1692 parcă.
Eram în Olanda, acum 7, 8 ani, la niște cursuri de perfecționare. Au fost vreo 2 sau 3 instrumente extraordinare care au fost date pe perioada cursurilor participanților. Și eu am fost norocosul care a primit un Stradivarius.
Și am cântat pe el aproape două săptămâni și a fost o desfătare.
"Cu filarmonicile care fac stagiuni de obicei trase la xerox, publicul va muri încet, dar sigur"
- Este o adevărată lecție de virtuozitate ce am văzut în această seară, te-ai obișnuit cu vioara.
- Pe această vioară nu a mai cântat nimeni de aproape 10 ani. Dar odată acordată, vioara câștigă în fiecare zi în suplețe, în forță și sunt curios să fac o comparație între programul pe care l-am cântat la deschidere și ultimul din cadrul turneului. Și sunt sigur că va fi altceva.
- Așadar fiecare concert este o repetiție. Ce te-a motivat să inițiezi un astfel de turneu de promovare a viorii?
- În primul rând este experiența turneului Music On, desfășurat alături de pianistul Horia Mihail și violoncelistul Răzvan Suma. Ar mai fi un motiv rațional: eu cred că noi avem o misiune de îndeplinit aici în România, nu degeaba toți trei am plecat să studiem în străinătate. Am acumulat o serie de cunoștințe. Dacă lăsăm lucrurile în voia lor, așa cum sunt în clipa de față, cu filarmonicile care fac stagiuni de obicei trase la xerox, publicul va muri încet dar sigur, foarte sigur.
Noi, ca muzicieni, ne-am gândit să facem primul pas către public și să ieșim din carapacea asta a regulilor și cutumelor de concert, tocmai pentru a arăta, în special tinerilor, că sunt lucruri foarte interesante și în domeniul muzicii clasice. Iar turneul Stradivarius privește-l ca pe o promisiune solemnă pe care am făcut-o eu publicului: vioara face parte din categoria tezaur, din patrimoniul nostru național, adică al meu, al tău, al nostru și sper ca, în cinci ani, fiecare să aibă posibilitatea să asculte măcar o dată acest sunet extraordinar. În plus, fiecare an va însemna câte un CD Stradivarius. Primul album, intitulat "Stradivarius - Encore", editat de Intercont Music, se află deja la dispoziția pu-
blicului.
- Peste cinci ani, când expiră contractul de comodat cu Ministerul Culturii, o să-ți cumperi propria vioară Stradivarius?
- Nu cred că e ceva fezabil în cursul unei vieți de violonist.
- Te mai vedem la Constanța?
- Cu siguranță, aici am debutat la vârsta de 9 ani și revin cu mare plăcere de fiecare dată.
