Antidot contra infestării societății cu ură, la Teatrul de Vară „Soveja”

de Mirabela ȘERBĂNESCU Luni, 21 August 2023 1930 < 1 min citire

Miercuri, 23 august, de la ora 21:00, atât localnicii, cât şi turiştii sunt aşteptaţi la Teatrul de Vară „Soveja”, la „Rinocerii” de Eugène Ionesco, un spectacol realizat de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, în cadrul SEAS - Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului. Regia poartă amprenta regizorului Radu Iacoban, scenografia îi aparţine lui Tudor Prodan, iar muzica este semnată de Aida Šošić. Distribuţia este formată din Mircea Postelnicu, Florin Hrițcu, Nora Covali, Elena Popa, Daniel Beșleagă, Dragoș Ionescu, Corina Grigoraș, Cătălina Eșanu, Andrei Merchea-Zapotoțki, Emanuel Becheru.

Acţiunea se petrece în anii ‘50 ai secolului trecut, când Eugène Ionesco scria o piesă în apărarea unicității si demnității persoanei. Prin spectacolul creat la Teatrul Tineretului ne punem întrebări asupra unei lumi modelate de suprapunerea spațiului digital cu realitatea concretă. Cu toții ne întâlnim, cel puțin o dată în viață, cu situații insolite, bizare, care ne testează limitele și ne obligă să facem alegeri. Cum reacționăm la provocare? În acord cu viziunea lui Ionesco, trupa de actori îşi doreşte ca acest spectacol să fie un antidot contra infestării societății cu ură și un tonic pentru fortificarea gândirii critice.

Urmărește-ne pe

Google News Urmărește-ne pe

Taguri

Articolul anterior Șoferul care a provocat accidentul mortal de la 2 Mai a mai fost anchetat pentru consum de droguri

Articolul următor Trei români au murit din cauza virusului West Nile în decurs de o săptămână

Comentează știrea

A fost odata o provocare !

21 august 2023

Cum reacționăm la provocare?

A fost odat-un cântăreț, Frumos și simțitor. Cântat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea, Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători, Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat: În veci nu pot să fiu a ta, De n-ăi fi împărat. Și el s-a dus ș-a răscolit Popoare, țări întregi, Sfărmat-a antice cetăți, Zdrobit-au mândri regi Și i-au supus și i-au silit Să-l aibă împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde ca luna-i străluci Amoru-adânc și drag. Dar vai! când intră-n salele Mărețe, nalte, reci, Pe-un sarcofag întins văzu Copila ce-a iubit. Ca ceara palidă era Și, moale, părul blond Sta resfirat, amestecat Cu aurul vergin. Și preoți tainic murmurau Adânce rugăciuni Și clopote se auzeau Vuind încet și lin. „Atât de mult am suferit Dureri, mărirea gré Și astfel toate s-a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce?" Ea auzise cum că el Murise-n bătălii Și de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii.