În ziua de 20 decembrie, românii sărbătoresc Ignatul, ziua în care, conform tradiţiei, este sacrificat porcul pentru masa de Crăciun. Se crede că în noaptea de Ignat porcii visează că vor fi tăiaţi. De acum încolo nu se mai îngraşă, nu mai pun carne pe ei şi nu mai mănâncă, pentru că şi-au visat tăierea.
- Publicitate -
În tradiţia românească întâlnim o serie de obiceiuri legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, iar capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toţi membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaţa la păsări.
Dacă porcul este negru, se ia o bucată din untura lui şi se duce la Biserică de Bobotează, să fie sfinţită de preot. Apoi, poate fi folosită de cei care au dureri de picioare sau junghiuri.
Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate, ziua întreagă fiind dedicată doar tăierii, sortării şi preparării specialităţilor din carne de porc. La sate, se crede că splina porcului este cea care descoperă durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că va fi o iarnă grea, cu multă zăpadă, iar dacă este subţire, arată că va fi o iarnă săracă în zăpadă, iar anul nou va fi secetos.
În anumite zone ale ţării există obiceiul ca stăpânul casei să ia pe un deget puţin sânge scurs din porc şi să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceştia să fie sănătoşi.
Între Ignat şi Crăciun, femeile macină grâu din care se fac un fel de turte, numite ''scutecele Domnului Hristos'', preparate cu miere şi nucă măcinată, care se mănâncă în Ajunul Crăciunului.
Ritualul sacrificării unui animal aminteşte de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) care jertfeau un animal în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Acest sacrificiu semnifică anul ce se încheie, dar şi noua viaţă ce se naşte - noul an.
Vechii daci sacrificau un animal ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. După Solstiţiu, ziua începea să crească, iar Crăciunul era o sărbătoare a luminii şi a vieţii, conform volumului ''Cartea de Crăciun'' de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).La taierea porcului nu trebuie sa stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt milosi din fire, caci se crede ca porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi buna. Cel ce taie porcul, nu trebuie sa stranga din dinti, ca sa nu iasa carnea porcului tare si sa fiarba cu greutate, scrie crestinortodox.ro
În credinta populara, diferite organe sau parti din carnea porcului taiat sunt utilizate ca remedii in tratarea unor boli ale oamenilor si animalelor:
- Untura de la porcul negru e buna pentru sanatatea oilor.
- O bucata din untura de porc negru era dusa la biserica de Boboteaza, pentru a fi sfintita. Cu aceasta se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri.
- Sangele porcului, amestecat cu mei si lasat sa se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.
- Cu parul de porc se afumau copiii atunci cand erau deochiati.
sursa foto: https://epochtimes-romania.com/
