Urmăresc cu interes destinele noului Teatru de Balet din Sibiu. Unii oameni de cultură ai Constanței, incluzând profesioniștii, balerinii, fac același lucru, animați de un spirit cvasi-paternal. Ideea unui teatru coregrafic independent s-a născut la Constanța, acum s-a mutat la Sibiu. Primul concurs național de balet cu participare internațională tot la mal de mare a fost fondat. A izvorât din ideea marelui artist Oleg Danovski și a fost clădit cu energia lui și a oamenilor formați de el.
- Publicitate -
Astăzi, Concursul Internațional se desfășoară și el în fosta capitală culturală europeană. Normal, veți exclama! Zici Sibiu, zici cultură! Există și un revers. Poate prea multă cultură să strice? În niciun caz, vom spune noi, ahtiații după această "rara avis". Reversul s-ar traduce printr-o oarecare sațietate a publicului sibian, nu mai cult decât cel constănțean și nici mai cunoscător, dar suprasaturat de producții muzical-coregrafice-teatrale venite din cele patru zări ale lumii. De ce nu dă Dumnezeu și la noi?! ar exclama prietenii mei. În special dr. Friedmann, care întrevede în terapia prin dans un remediu eficace la feluritele agresiuni împotriva sărmanului nostru psihic.
Deocamdată, ce văd eu la Sibiu este un oraș extrem de curat, în ciuda avalanșei de turiști, sau poate tocmai de aceea. Mai văd un public civilizat, deși parcă mai rece și mai puțin conștient de propriile valori. S-ar putea să fie doar o impresie. Important pentru ideea pe care vreau s-o dezvolt aici este că ultima premieră de balet de la Sibiu, tripticul "Pas de Quatre - Divertisment pentru dans - Cenușăreasa" a fost un succes, sala a fost plină, publicul, atras prin multe afișe rafinate cromatic, a aplaudat mai mult sau mai puțin, depinde de termenul de comparație.
Evenimentul s-a înscris printre puținele care mai apar într-un peisaj arid pe plan național, din care mulți balerini buni pleacă afară și în care baletele lui Danovski sunt înlocuite, pe rând, cu variante mai moderne sau mai șocante - vezi "Lacul…" de la București. Important este ca variantele moderne să dureze tot atât cât creațiile patriarhului baletului românesc și să producă tot atâta bucurie. Oricum, tradiția trebuie iubită, ca și inovația, clasicul ca și contemporanul, nici un gen nu e mai bun decât altul, importantă e doar valoarea.
Valoarea la Sibiu a fost, de astă dată, promovată de o fostă mare balerină română, Cristina Hamel, acum coregraf și pedagog de talie internațională. Ea a antrenat balerinii trupei multinaționale de la Sibiu într-un stil unitar, a egalizat discrepanțele unor școli diferite și a impus un spirit profesionist caracteristic unor companii cu experiențe mai bogate. Cristina Hamel a crescut și s-a afirmat în școala rusă de balet, a devenit prim-solistă la Opera Română și a dansat cu egală măiestrie și clasic și modern, așa cum se practica el atunci în anii ‘70 ("Mandarinul miraculos", etc.). A ales exilul și a devenit pedagog de talie internațională.
Prin ce este, însă, ea, specială? Spre deosebire de alți maeștri care vor să-și demonstreze modernitatea, unicitatea, Cristina a învățat tot ce a putut de la Danovski, de la alți mari maeștri, asimilând ceea ce s-a potrivit talentului ei de bază, temperamentului și ideilor personale. Nu modern cu orice preț, ci modern în stilul său original.
De aceea este invitată în juriul marilor concursuri de balet, la cursuri și seminarii internaționale, de aceea predă stagii de perfecționare pe marile scene ale lumii. Și de aceea a invitat-o directorul Dragoman în juriul primei ediții a concursului internațional de la Sibiu, oferindu-i apoi ocazia să monteze la tânărul teatru.
A rezultat superba pagină romantică "Grand pas de quatre" în care, la Londra, s-au întâlnit și au dansat împreună, la jumătatea secolului al XIX-lea, celebrele figuri ale romantismului coregrafic: Maria Taglioni, idealul de femeie romantică părând că zboară, cu brațe suple, grațioase și expresive; Carlotta Grisi, prima Giselle din istorie, balerină exponentă a stilului francez de mare grație, însușit de la soțul ei, celebrul coregraf Jules Perrot; Fanny Ceritto, egalată (și poate întrecută!) în "Jeté en tournant" doar de marile balerine cu tehnica lor de astăzi; Lucille Grahn, dansatoare de vigoare (și de elevation). Aceste patru mari figuri ale epocii romantice se reîntâlnesc periodic pe scenele importante ale lumii, acolo unde există balerine capabile să le întruchipeze în acest mare pas de quatre, pe muzică de Cesare Pugni, în coregrafia lui Jules Perrot.
La Sibiu, baletul a reprimit viață de la Aleisha Gardner, Annika Parviainen, Jelena de Roeck, Reina Amakasu, balerine ale teatrului din Sibiu, venite din țări nordice sau extrem-răsăritene, surprinzătoare în primul rând prin unitatea de stil și muzicalitatea brațelor, acel port-de-bras ce arăta atât de deosebit la fiecare, cu numai un an în urmă. Ce înseamnă lucrul cu un mare pedagog!
Apoi Cristina Hamel ne-a arătat o altă față a talentului ei coregrafic: "Divertisment pentru dans", pe muzică de Leonard Bernstein. Ea a demonstrat aici cum pot fuziona dansul neoclasic și cel modern (jazz), în interpretarea unor dansatori antrenați intensiv într-unul și același stil, pornind de la baze și tradiții diferite.
Succesul a fost completat de o variantă interesantă, puțin comercială a baletului "Cenușăreasa", pe muzica pentru mulți surprinzătoare a valsurilor și polcilor lui Johann Strauss. Interpreți buni, incluzând și câțiva dansatori sportivi, costume strălucitoare (Ibolya Cristea) și o coregrafie bine articulată, cu un umor penetrant. Câteva scăderi de ritm și tensiune, câteva neclarități ale acțiunii, pot fi ușor remediate de coregrafa Liana Iancu, de la Opera din Timișoara.
Ca și la Constanța, baletul din Sibiu își configurează un profil stilistic pornind de la clasic la modern, fără a ocoli atractivitatea.
Nicolae Spirescu,
Critic de balet
