Un monument istoric mai puțin vizibil și despre care puțini constănțeni, dar și turiști știu este „Biserica din sensul giratoriu” situată în imediata vecinătate a Porții 1 a Portului Constanța. Bisericuța paleocreștină veche de aproximativ 1.600 de ani are o poveste ce merită aflată, iar muzeograful Cristian Cealera o împărtășește cu noi.
- Publicitate -
Pe străzile Constanței, în spatele clădirilor moderne, se ascund ruine care așteaptă să fie descoperite. În cartierele mai vechi, privirea se poate opri pe urmele unor vechi fortificații romane sau pe fundamentele unor biserici medievale, toate acestea adăugând un strat de adâncime și mister peisajului urban. Mulți oameni tranzitează cu autobuzul orașul Constanța și, cu precădere, zona din apropierea Portului. Însă puțini sunt probabil cei care observă că în sensul giratoriu aflat în imediata vecinătate a Porții 1 se află un monument istoric de neprețuit, o bisericuță paleocreștină ce datează de acum 1.600 de ani. Ruinele devin astfel nu doar simple monumente, ci adevărate muzee în aer liber, care îmbie atât la contemplare, cât și la cercetare.
„Orașul Tomis, în urmă cu 1.500 de ani, era un oraș creștin, roman-creștin, romano-bizantin, care era foarte important și această bazilică, nu una foarte mare, se afla în imediata vecinătate a Portului Constanța, într-o zonă în care avem așadar portul antic, o zonă în care avem termele, băile publice și bineînțeles Edificiul Roman cu Mozaic. Dacă vreți, din punctul meu de vedere, această mică biserică din sensul giratoriu deservea persoanele care activau în această zonă. Poate era și un fel de biserică a marinarilor, nu știm foarte bine ce este. Cert este că Tomisul era un oraș creștin de la sfârșitul secolului al patrulea”, a declarat muzeograful Cristian Cealera.
Ruina bazilicii paleocreștine din sensul giratoriu nu este însă singulară în Constanța
Istoricii ne transmit faptul că în secolul al patrulea se produce o mare schimbare în ceea ce privește evoluția creștinismului. Împăratul Constantin cel Mare este cel care face demersuri importante în acest sens.
„Împăratul Constantin cel Mare, în 313, la Milano, la Mediolanum, cum zicem noi, dă un edict de toleranță și creștinismul devine o religie acceptată. Iar la sfârșitul secolului al patrulea, împăratul Teodosius cel Mare, la Salonic, emite un edict prin care creștinismul devine singura religie oficială a Imperiului Romano-Bizantin. Sunt aspecte foarte importante care conduc la dezvoltarea creștinismului în secolele al cincilea și al șaselea”, completează muzeograful constănțean.
Ruina bazilicii paleocreștine din sensul giratoriu nu este însă singulară în Constanța. În multe alte zone din oraș regăsim astfel de ruine, vestigii ale unei istorii bogate și fascinante, care a modelat identitatea acestui loc de-a lungul secolelor, acolo unde oameni din diverse colțuri ale lumii au adus cu ei tradiții, credințe și obiceiuri.
„În afara acestei bazilici, pe raza Constanței moderne au mai fost descoperite alte șapte biserici dintr-o vreme în care Tomisul era sediu de Mitropolie, practic conducea toate episcopatele din teritoriu, iar aceste biserici se află în diverse locații care mai de care mai ciudate, ni se par nouă astăzi. În sensul că, înspre gară, sub blocurile de 10 etaje dintre Traian și Ferdinand, la subsolul unor astfel de edificii moderne, au fost descoperite două biserici, din care una e posibil să fie fosta Catedrală a Tomisului. De asemenea, sub Liceul „Mihai Eminescu” știm că se afla o biserică. Mai știm, de exemplu, că o bazilică se afla sub un hotel din zona Esplanada, din zona plajei Modern. A fost descoperită în ’89 acea bazilică, ridicată peste un vechi amfiteatru roman”, concluzionează Cristian Cealera, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
Tomisul abundă de povești, iar povestea bazilicii din sensul giratoriu dă culoare Tomisului și orașului Constanța. Această bazilică paleocreștină, cu zidurile sale măcinate de vreme, ne vorbește despre credință și comunitate, despre oameni care se adunau aici pentru a celebra viața și spiritualitatea. Fiecare piatră are o istorie, fiecare coloană ascunde secretele unei epoci demult apuse. Ruinele sale, înconjurate de agitația modernă, ne invită să ne oprim și să reflectăm asupra legăturilor profunde dintre trecut și prezent, amintindu-ne că, în inima acestui oraș vibrant, istoria continuă să pulseze. Astfel, bazilica devine un simbol al identității Constanței, un loc unde trecutul și prezentul se împletesc într-o poveste fără sfârșit.
