Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de la dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de „Umbra vântului”, de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomenește implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie precum romanele sale.
- Publicitate -
Carlos Ruiz Zafón (1964‑2020) a fost unul dintre cei mai apreciați scriitori spanioli ai generaţiei sale. A lucrat în publicitate şi a colaborat la reviste prestigioase, precum La Vanguardia sau El País. Pentru câţiva ani, a locuit la Los Angeles, scriind scenarii de film. Şi‑a început cariera literară în 1993, cu o carte pentru copii, Prinţul din negură (Polirom, 2011, 2015, 2017), pentru care i s‑a decernat Premiul Edebé. I‑au urmat romanele Palatul de la Miazănoapte (1994; Polirom, 2011, 2015, 2017), Luminile din septembrie (1995; Polirom, 2012, 2017), Marina (1999; Polirom, 2010, 2013, 2018), Umbra vântului (2001; Polirom, 2005, 2013, 2023), distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger în 2004, şi Jocul îngerului (2008; Polirom, 2009, 2013, 2023). În anul 2011 a apărut Prizonierul cerului (Polirom, 2012, 2013), iar în 2016, Labirintul spiritelor (Polirom, 2018). În 2020 a publicat volumul de povestiri Oraşul de abur (Polirom, 2022), cu care şi‑a luat rămas-bun de la cititorii săi.
