Pe 26 noiembrie s-au împlinit 100 de ani de la nașterea celebrului dramaturg francez de origine română Eugene Ionesco, izgonit de realitățile politice din România și adoptat social și cultural de Franța. Totuși, mândria româ-nilor de a-l numi pe Ionesco unul de-al lor nu s-a manifestat și prin organizarea în țară a unor evenimente grandioase, menite a-i onora ope-ra dramaturgului care a făcut cunoscută România în Europa. În schimb, la Institutul Cultural Român de la Stockholm a avut loc recent o seară specială dedicată lui Eugene Ionesco, dar și premiera piesei "Scaunele", la Teatrul Strind-bergs Intima, tocmai pentru a demonstra faptul că maestrul teatrului absurd nu poate fi uitat.
- Publicitate -
De asemenea, în Franța, Biblioteca Națională a consacrat o expoziție operei lui Eugène Ionesco, pentru a marca cei 100 de ani scurși de la nașterea dramaturgului. În ceea ce privește teatrele, Ionesco, absent de pe marile scene, este încă jucat la Théâtre de la Huchette, mica sală pariziană, unde se montează "Cântăreața cheală" și "Lecția" din 1957. În afara Franței, Ionesco este montat de mici trupe ale teatrului amator, dar la marile teatre este mult mai puțin prezent, prin raport cu Samuel Beckett, care nu a încetat să fie jucat.
Criza economică și instabilitatea politică, pliate pe o neputință aproape socială de a ne sărbători valorile fac ca două evenimente majore pentru cultura românească, centenarele Ionesco și Constantin Noica, să se petreacă în tăcere, fără nici un fast.
Noica ar fi împlinit, pe 25 iulie, 100 de ani. Ionesco, pe 26 noiembrie. Dacă cel din urmă este familiar mai mult comunității filosofice, care a marcat centenarul prin colocvii ori dezbateri, dramaturgia lui Eugene Ionesco rămâne un bun al teatrelor.
