Dacă statuia lui Ovidiu a produs polemici în epocă, ne putem imagi-na ce și câte discuții au produs construirea Centrului administrativ. Primăria și Prefectura s-au ivit nu fără mari dispute pe tema amplasa-mentului, a destinației și a fondurilor. Inițial a fost vorba de o singură clădire, Prefectura, ne-a povestit Doina Păuleanu, urmând, în mod firesc să apară și necesitatea unei Reședințe prefectoriale în aceeași clădire.
- Publicitate -
În cele din urmă, dar înainte de a începe construcția, destinația i s-a schimbat total, alunecând pe nesimțite, de la Prefectură și reședință a Prefectului, la Palat Regal. "Reședința Regală a apărut foarte discret", subliniază Doina Păuleanu, aproape pe nesimțite. Alunecarea se sesizează în povestea scoasă din arhive de Doina Păuleanu.
"La Prefectură se lucrează actualmente la prepararea lucrărilor pentru construirea Palatului Administrativ", se anunța în 1896 în săptămânalul "Constanța" însă nu era nicio hotărâre luată în privința amplasării. Anul următor lucrurile stăteau cam la fel, aceeași revistă considerând pe 10 august 1897 că "cel mai nimerit (loc) ar fi actuala grădină din fața gării, numită Belvedere". În principal discuțiile au fost axate pe numele arhitecților proiectanți și pe amplasament. Însă anul următor, 1898, tot din Revista "Constanța" aflăm că "Planul Palatului Administrativ, refăcut de arhitectul Săvulescu, cuprinzând și apartamentele regale, este aproape gata".
În următorii ani, ideea reședinței regale a acaparat palatul, se pare, drept urmare, aceeași revistă "Constanța", autodeclarată partizan al clădirii cu destinația Prefectură, publică în 1902 un articol vehement "Bugetele Constanței" în care cheltuielile anilor 1879 - 1900 sunt aspru criticate. În sfârșit, pe 23 iunie 1902, revista "Cultura" revine la subiectul în cauză, după cum a descoperit Doina Păuleanu, printr-un articol numit chiar "Palatul Administrativ". "Uitate timp de un secol, aceste note devin adevărate documente care situează precis edificiul în timp și spațiu", remarcă expertul care a luat la cercetat, filă cu filă, arhive întregi. "Peste 2 - 3 luni va începe, suntem bine informați, construcția palatului administrativ pe locul grădinii Belvedere, stăpânită actualmente de Direcțiunea C.F. Aducem toate felicitările noastre dlui. Prefect Vârnav pentru achizițiunea acestui frumos loc …"
Prefectul Scarlat Vârnav, era un om cu carte, de obârșie nobilă. Boier moldav, liberal provenit dintr-o familie de ctitiori de biserici și de fapte de cultură, om cu studii de inginerie și arhitectură, cunoscuse mai întâi Constanța ca turist. A fost fericit când a fost trimis în Dobrogea pentru că aici avea locul în care să-și manifeste abilitățile și ideile. Mare parte din proiectele edilitare din Constanța lui i se datorează, consideră Doina Păuleanu, ușor tristă că omul nu e pus la locul lui de posteritate. Cazinoul, construcția falezei cu cele trei palate (Prefectura, Palatul Regal și Tribunalul), Catedrala și Moscheea Carol I s-au făcut la inițiativa lui.
Se pare că începerea construcției palatului a fost din nou amânată, pentru că abia în 15 iunie 1903 revista "Constanța" vine cu "informații spectaculoase capabile să rescrie istoria culturală a urbei" după cum consideră Doina Păuleanu. "Constanța" informa că lucrările încep într-o lună "după ce vor fi introduse în planuri niște modificări la pavilionul din mijloc, destinat pentru locuința prefectului, eventual găzduirea Augustei Familii Regale pentru când vine la Constanța, și anume mărirea salonului de recepțiune și alte modificări la care lucrează acum arhitectul angajat a conduce lucrările, Daniel Renard, deja venit la Constanța. (Daniel Renard este celebrul arhitect al Cazinoului constănțean).
Iată cum dintr-o singură clădire - palatul administrativ, gândită în 1892, au ieșit trei: Prefectura, Palatul Regal și Tribunalul. După ce au fost stabilite amplasamentul și arhitectura, la 17 august 1903 "în prezența dl. Dimitrie Sturdza, prim ministru, a lui V. lascăr, ministru de interne, Saligny, șefilor autorităților civile și militare, a Consiliului Județean, a unei afluențe enorme venită din întreaga țară, a avut loc punerea pietrei fundamentale a palatului administrativ" urmată de "punerea pietrei fundamentale a lucrărilor pentru lărgirea înspre apă a bulevardului Elisabeta". Cele două inaugurări s-au încheiat într-un mare banchet dat de prefectul Vârnav, "servit pe vaporul Principesa Maria, foarte elegant și feeric luminat în sunetele orchestrei Dinicu".
