În cursul zilei de astăzi, dr. Cerasela Dobrinescu, șef
Birou Patrimoniu. Evidenţă ştiinţifică. Expoziţie, a transmis un emoționant
mesaj pe rețelele de socializare, dedicând personalității Mariei Magiru un
omagiu, pentru cele cinci decenii dedicate Muzeului de Artă Populară.
„Începând de mâine, 31 mai 2023, Muzeul de Artă Populară
Constanța intră într-o nouă etapă, cea în care la conducerea sa nu va mai fi
doamna MARIA MAGIRU.
În general, când auzim cuvântul “ctitor”, gândul ne
zboară către ceea ce definește acest cuvânt într-o primă accepțiune: persoana
care ctitorește o biserică sau o mănăstire. Extensiunea termenului se referă
însă la fondatorul unei instituții, ceea ce doamna Maria Magiru a reprezentat
pentru Muzeul de Artă Populară, pe care l-a construit piesă cu piesă, în cinci
decenii de activitate neîntreruptă.
O casă se construiește greu. Greu de tot ajungi s-o vezi
așa cum ți-ai imaginat-o, pornind de la un vis sau de la o necesitate. V-ați
întrebat vreodată cum e să construiești un muzeu? Acesta a fost visul Mariei
Magiru, iar necesitatea a fost a constănțenilor, dobrogenilor și, nu în ultimul
rând, a românilor.
Nu putem să ne imaginăm astăzi Constanța fără acest muzeu
emblematic, pe care recent o vizitatoare l-a comparat cu o „uriașă ladă de
zestre” a poporului român. În această “ladă”, doamna Maria Magiru a adunat,
timp de 50 de ani, o zestre etnografică inestimabilă, fără de care toți am fi
mai săraci.
Munca sa de cercetător neobosit nu s-a limitat doar la Dobrogea, ci s-a
extins şi în alte zone etnografice ale României, având ca obiectiv constituirea
de colecţii muzeale reprezentative la nivel național. Implicit, acest lucru a
însemnat salvarea din teren a mii de obiecte, care astăzi se bucură de statutul
binemeritat al pieselor de patrimoniu.
Activitatea de cinci decenii a doamnei Maria Magiru, în
slujba etnografiei românești, a avut drept finalitate ceea ce reprezintă astăzi
Muzeul de Artă Populară din Constanţa: o instituţie bine definită, un muzeu de
importanță județeană, dar de cuprindere naţională, unde vizitatorii de
pretutindeni pot vedea obiecte de patrimoniu etnografic provenite din toate
zonele ţării şi aparţinând tuturor etniilor dobrogene. Acest lucru a fost
posibil prin mulţi ani de muncă, prin cercetare teoretică şi de teren, prin
tenacitatea şi ambiţia doamnei Maria Magiru de a face în Dobrogea un muzeu în
care să se regăsească românii de pe întreg teritoriul ţării. Motivaţia acestui
proiect a fost dată atât de poziţia geografică a Constanţei, pentru care Marea
Neagră înseamnă o adevărată „poartă” către Ţară, pe unde pătrund vizitatori din
toate colţurile lumii, cât şi din dorinţa, pasiunea şi strădania unui
cercetător de a salva şi de a conserva peste veacuri dovezi inestimabile de patrimoniu
etnografic cultural naţional.
Constituirea colecţiilor muzeale a fost realizată în două
etape mari: prima, axată pe teritoriul dobrogean (români şi etnii), iar cea
de-a doua, începută după anul 1985, desfăşurată în toate zonele etnografice ale
ţării, având drept scop organizarea la Constanţa a unui muzeu reprezentativ la
nivel naţional, care să cuprindă toate genurile creaţiei artistice
tradiţionale: port popular, podoabe, ţesături, ceramică, icoane şi obiecte de
cult, piese de uz gospodăresc din lemn şi metal. Rezultatul acestor ani de
cercetare etnografică de teren s-a concretizat în mii de obiecte etnografice,
extrem de valoroase, care astăzi fac
parte din colecţiile muzeului.
Grija pentru protejarea patrimoniului a fost un obiectiv
constant al doamnei Maria Magiru, pentru că orice obiect, indiferent de
valoarea lui, dacă nu este iubit, prețuit și, mai ales, conservat cum trebuie,
nu poate rezista în timp. În cazul pieselor etnografice, grija trebuie sporită,
fiind cunoscută fragilitatea acestora. Pentru a asigura condiții optime de
păstrare, conforme cu normele de conservare și de protejare a patrimoniului,
doamna Maria Magiru a amenajat depozite, dar a pregătit și oameni.
Desigur, un muzeu există doar pentru că deține un
patrimoniu, dar fără oameni competenți și dedicați lucrului cu patrimoniul,
niciun obiect, indiferent de natura lui, nu ar putea trece proba timpului.
Conștientă fiind de acest lucru, doamna Magiru și-a creat o echipă de
specialiști (muzeografi, conservatori, restauratori), care alături de restul
personalului au ca preocupare permanentă protejarea patrimoniului,
valorificarea și promovarea acestuia.
În acest moment, muzeul este depozitarul unor piese
etnografice importante, cele mai vechi dintre acestea provenind de la sfârșitul
secolului al XVIII-lea. Valoarea patrimoniului Muzeului de Artă Populară
Constanța este certificată și prin faptul că, în prezent, instituția deține
obiecte care au fost incluse în baza de date a patrimoniului cultural național,
fiind clasate de Ministerul Culturii, conform “Legii nr. 182 /2000, privind
protejarea patrimoniului cultural național mobil”, în cele două categorii,
Tezaur (definit, conform Legii, prin piese cu valoare excepțională pentru
umanitate) și Fond (definit, conform Legii, prin piese cu valoare deosebită
pentru România).
Va fi greu să ne imaginăm Muzeul de Artă Populară fără
“Șefa”, cea care zi de zi, neobosită, s-a aflat printre noi. Ne-a angajat pe
toți, pe unii chiar din timpul facultății, ne-a îndrumat sau ne-a certat,
atunci când a fost cazul. O bună parte din personalul de specialitate al
muzeului provine dintre studenții pe care muzeul i-a avut în practică, pentru
că doamna Magiru și-a ales întotdeauna oamenii cu care a lucrat în muzeu dintre
cei pe care i-a “verificat” înainte. Nu de puține ori, la concursurile de angajare
ale muzeului nu promova nimeni, chiar dacă era un singur candidat pe loc. Nu o
dată ne-a spus că lucrul cu patrimoniul nu e simplu și nu e pentru oricine. Nu
e simplu, dar dacă ajungi să-l cunoști și să-l iubești, devine o pasiune.
Doamna Magiru ne uimea de fiecare dată când ne cerea
pentru o expoziție un anumit ștergar sau o anumită piesă, pe care știa sigur de
la cine a luat-o, din ce sat și în ce context. Fără îndoială, multe dintre
obiectele adunate de Maria Magiru de pe teren au fost salvate de la pieire.
Valoarea lor era imensă, dar dacă nu ar fi fost aduse într-un depozit, unde de
două ori pe zi gestionarul sau conservatorul verifică umiditatea și
temperatura, soarta lor ar fi fost alta. Ce s-ar fi ales, de exemplu, de
ștergarul cu cocoși, țesut la 1900 de Bâcă Sanda, din satul Viile? Mai avea
vreo șansă să fie clasat, în anul 2014, în categoria Tezaur? Dar scoarța
dobrogeană, găsită într-o casă din Oltina, pe peretele de lângă vatră, în abur
și fum? Ar mai fi avut astăzi certificat de clasare în categoria Tezaur? Dar
cămășile cu “căptuf” sau “pistelcile”, care sunt adevărate cărți de identitate
ale dobrogenilor?
Fiind conștienți de toate acestea, vom avea grijă de
“zestrea” pe care doamna Maria Magiru a adunat-o din lăzile de zestre ale înaintașilor
noștri, o vom proteja și promova, pentru că patrimoniul cultural național este
bunul cel mai de preț al unui popor.
Noi, toți cei din colectivul Muzeului de Artă Populară
Constanța, îi dorim doamnei Magiru multă sănătate și să se bucure timp îndelungat
de anii de pensie, privind în urmă cu satisfacția omului care a construit ceva
remarcabil!”.