Mai Robert, degeaba ai luat atatea medalii daca nu stii ce inseamna modestia. Nu o sa ajungi nicaieri daca ii tratezi pe ceilalti cu atata superioritate. O sa ramai singur in lumea ta.
"Nu prea mă interesează părerea lor, pentru că sunt cam mediocri". Pornesti cu un mare "handicap social" . E de inteles frustrarea pe care o ai fata de colegii "mediocri", insa mandria si infatuarea nu te va ajuta sa ajungi departe.
Sunt de acord cu aceasta afirmatie. Fetita mea, olimpica, a fost intotdeauna denigrata de colegi. Si asta din cauza invidiei colegilor care se simteau inferiori. Dar cand ea invata, colegii ei erau prin baruri.Concluzie: ea a intrat la un colegiu de prestigiu, ei ... la licee mai putin cotate.
Ce sa intelegem din concluzia dumneavoastra? Ca e foarte important in viata sa faci scoala la un colegiu de prestigiu? Viata nu se "cantareste" in diplome si medalii la olimpiade. Prefer sa am un copil dezvoltat multilateral mediocru decat unul care acumuleaza frustrari si sufera dupa premiul intai. Fiecare copil are capacitatea de a reusi in viata, fara a fi neaparat olimpicul scolii. Mai lasati-ma cu elitismul asta de cartier si treziti-va la realitate.
BA SE CANTARESTE VOI NU INTELEGETI LUMEA OLIMPIADELOR DECI SHHH Mediocrii sunt low. Nu toti dar majoritatea
Trebuie ca lumea sa inteleaga ca "lumea olimpiadelor" este complet diferita. Un olimpic cu astfel de performante nu se compara cu un elev care "se descurca" la scoala. Cand vine vorba de "reusitul in viata", depinde de ce inseamna o viata reusita pentru fiecare. In momentul in care ajungi la performante de nivelul acesta, iti doresti sa faci mai mult decat restul, pentru ca stii ca poti. Olimpicii sunt, fie ca se recunoaste sau nu, invidiati. Invidia se simte. Oamenii nu inteleg de ce "ne place noua sa mergem la olimpiade", ca "nu suntem chiar asa destepti" si "cu totii pot asta, doar ca nu suntem toti tocilari si mai vrem si noi sa avem viata sociala". Este mentalitatea celor care nu au gustat vreodata succesul la modul la care am facut-o noi. Nivelul a scazut mult; sau poate a fost mereu asa. Nu invinovatesc sistemul de educatie, pentru ca se vede clar ca, in ciuda "invatamantului infect", unii reusesc sa faca lucruri marete. Dar majoritatea nu sunt asa: nu isi pun intrebari, nu vor sa stie mai mult si se axeaza doar pe evaluarea nationala din clasa a opta si pe bacalaureat, de parca doar asta ar conta; pe scurt, trec aproape degeaba prin scoala. Copiii ca Robert si Gabriel sunt, din pacate, exceptii. Ei aspira spre cunoastere. Sunt, intr-adevar, cu mult peste ceilalti. Si mass media pune, bineinteles, accent pe replicile "picante", intocmai pentru a obtine comentarii ca cele de mai sus. Sunt convins ca Robert nu a avut intentia ca gandurile lui sa fie expuse in modul asta; probabil i s-a pus intrebarea si, nestiind ce raspunda, a murmurat acea "replica". Pentru ca nu poti sa spui ca te sustin colegii atunci cand stii ca nu e asa. Atunci cand toate laudele si felicitarile sunt schitate ca sa mascheze cuvinte spuse pe la spate. Si poate ca nici nu a spus-o asa! Mi s-au luat interviuri de mai multe ori, si cel mai des mi-au fost rastalmacite vorbele. Desi are dreptate. Long story short, toti olimpicii simt ce simte Robert. In special cei care nu sunt inconjurati de alti copii care macar sa se apropie de astfel de performante. Nu suntem "ingamfati", "mandri" sau "laudarosi". Sunt lucruri pe care le tinem in noi si, atunci cand cineva are curajul sa spuna ce gandeste, il apreciem. Sper ca lumea sa poata intelege. Multumesc pentru lectura :)
Si eu iti multumesc pentru comentariu, cu toate ca are o nota tendentioasa, care in cazul de fata chiar nu se justifica. Vezi titlul! Acolo se mai fac rastalmaciri ca sa folosesc termenul tau, pentru ca aici ne-a impins apetitul cititorilor!
Evident, la final, l-am întrebat cum se împacă în clasă cu colegii, iar răspunsul a fost… "Nu prea mă interesează părerea lor, pentru că sunt cam mediocri". Nu trebuie sa fii geniu sa intelegi substratul acestui raspuns. M-as bucura sa avem articole care evidentiaza acesti olimpici, dar fara cancan-ul meschin despre care scrie madam Simona in rubrica Cultura si Educatie. Long story short...keep calm and learn more
Interviul este clar rastalmacit si s-au cam amestecat raspunsurile fata de intrebari. Astfel, scrie "În clasa a V-a m-a mai ajutat doamna Maria Burlăciuc să mă pregătesc la matematică și la fizică!", apoi apare ca a invatat singur pentru ONM in clasa a 5-a. Este clar ca raspunsul cu singur era pentru Olimpiada de Astronomie din a 7-a. Dna Prof Burlaciuc este profesor de matematica, iar in clasa a 5-a nu se face fizica...Apoi intrebarea este cum se impaca el cu colegii, iar raspunsul nu prea ar parea pentru o intrebare ca asta. Deci va invit sa cititi printre randuri, nu ceea ce i se atribuie c-ar fi raspuns! Ceva o fi spus, poate in alt context, dar nu asa cum apare in articol!
Poate o fi spus ceva pe larg, desi e posibil ca "greseala" la subiect sa fie din partea redactorului. Prin alte parti n-o fi la fel?. Insa, eu cred ca a catalogat starea sistemului de educatie in general. Ati vazut cate semnale sunt de peste tot referitor la "valoarea educatiei"! Pe profesori, i-ati intrebat cat sunt de multumiti de elevi (nu de altele, ci strict)? Rezultatele la Evaluare si Bac nu se vad? Sa dea Domnul sa nu fie adevarat ce se spune!...