"Situați-vă pe o poziție critică și încercați să analizați ce e bun și ce e rău în proiectul de Lege al educației!", astfel a sunat invitația prof. Mihaela Calenici, diriginte al unei clase de a VII-a la Școala cu clasele I-VIII nr. 2, adresată unei asistențe formate numai din părinți.
- Publicitate -
Noua lege - cam aceeași Mărie cu altă pălărie
Am participat, recent, la prima ședință cu părinții provocată de dezbaterea publică a proiectului de lege a învățământului. Dincolo de faptul că ne așteptam ca prof. Calenici să sintetizeze cele 28 de pagini din lege, așa încât asistența să nu se plictisească tocmai atunci când trebuia să comenteze prevederile, întâlnirea ne-a confirmat așteptările: părinții au convingerea că degeaba își dau ei cu părerea, că legea tot acolo, la capitală, se finalizează.
Una dintre mămici a afirmat că toate sună frumos, dar degeaba le îmbracă ei în aceste formulări dacă nu garantează nimeni copilului stabilitatea. Aceasta apropo de faptul că nu mai știu ce să creadă cu admiterea pe bază de teze unice sau pe baza de examen. "Când au început copiii noștri școala se dădea examen de capacitate, după care i-au anunțat de teste naționale și până au ajuns în clasa a VII-a s-au trezit că dau teze unice".
Un alt părinte consideră că noua formulă de educație timpurie sună ca aceeași Mărie cu altă pălărie. "Ce, până acum nu-și duceau părinții copiii la creșă? Poate că dacă fac și lege vor mări și numărul de locuri!". Asta ca să nu mai fie puși în situația de a-și programa bebelușul încă din burta mamei!
Ce-au mai inventat calculatorul, dacă-i chinuie cu materii inutile?
Diriginta a insistat spunând că noua lege își propune să facă o trecere de la un bagaj imens de cunoștințe la dezvoltarea competențelor și aptitudinilor. Evident că părinții au ripostat că nu se poate vorbi de așa ceva atâta timp cât programa este supraîncărcată. "Să mai scoată din materii dacă vor să dezvolte competențe". La articolul din lege referitor la școlile profesionale, s-a ridicat problema imposibilității de a face practică la un viitor loc de muncă, în condițiile în care atelierele sunt de domeniul amintirilor. "Nu se leagă mai deloc teoria din școală cu practica. Iar culmea culmilor este atunci când vor să se angajeze și li se cere experiență!".
"Copiii ăștia au o viață grea!", a exclamat Ortansa Stroe, mămică, dar și învățătoare la școala-gazdă a ședinței. "Statul nu se implică deloc în protecția copilului! Mai bine lucrau la metodologie decât la formatul legii. De ce să-nvețe copilul atâtea formule chimice și matematice, când cu un singur click pe calculator primește toate informațiile. Nu există continuitate în predarea materiei. Programa clasei a V-a se rupe de ceea ce învață în primariat".
Aceeași învățătoare Stroe a punctat o lacună a legii referitoare la mediul rural: "Ar fi putut să îmbrace într-o anumită formă câteva articole, să nu sune discriminatoriu, dar să fie tratate clar ca o problemă de interes național!".
