De Ziua Mondială a Teatrului, actorii se întreabă cât de sincere mai sunt aplauzele

Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internațional de Teatru, în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena și  a fost sărbătorită prima oară în 1962, la  27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Națiunilor, la Paris. 

În fiecare an, de Ziua Mondială a Teatrului o personalitate din lumea teatrului sau din alt domeniu al culturii este invitat să-și exprime gândurile legate de acest eveniment, într-un mesaj internațional, care se difuzează în lumea întreagă, în zeci de limbi. Anul acesta, mesajul internațional este semnat de Anatoli Vasiliev, un renumit regizor de teatru rus și unul dintre cei mai importanți regizori europeni contemporani.

Ce fel de artă promovează actorii români

Plecând de la motto-ul de anul acesta, aparținând lui Richard Burton "Teatrul este creația acelora dintre noi care, cât e lumea de largă, simt nevoia irezistibilă de a da binețe semenilor", am întrebat câțiva actori români ce fel de artă promovează. "Încercăm să aducem publicului în amintire spectacolele de pe vremea când oamenii veneau îmbrăcați frumos la teatru. Când acel sacru din teatru, din sala de spectacol, în general, nu se con-funda cu profanul din stradă", declara Monica Davidescu. Iar Aurelian Temișan i se alătură: "Arta bunului gust. Arta simplă, pe care poporul ro-mân a pierdut-o odată cu ultimii 20 de ani în care afluența de genuri, afluența de nou, și nu neapărat de calitate, ci de cantitate i-a cam bulversat pe români și i-a făcut să nu mai știe ce vor exact. Publicul adevărat a rămas fidel genurilor cu care a crescut, iar vodevil, cabaret sunt pe cale de dispariție la noi". 

Îndrăgitul actor Cosmin Seleși este de părere că "aplauzele nu mai sunt sincere, dar noi încercăm să promovăm arta bunului-simț", iar Ozana Barabancea declară că mai are destule resurse să ofere "arta cu emoție înaltă".

Alexandra Velniciuc crede că "arta nu poate fi decât adevărată, restul este o minciună, o pastișă și ne iluzionăm doar că ar fi artă. Iar spectatorul să aplaude doar dacă simte, nu pentru că așa impune o conduită socială și morală a momentului. Și mai ales să nu se ridice în picioare atunci când nu i-a plăcut. S-a instaurat o modă în România, ca la orice spectacol publi-cul să izbucnească ridicându-se în picioare. Să nu confundăm bucuria de a pleca încărcat de la un spectacol cu bucuria că s-a terminat și ne ducem o dată acasă pentru că a fost o oroare", a concluzionat actrița.