Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este cea mai mare sărbătoare din perioada postului Sfintelor Paști. Înainte cu o săptămână de Învierea Sa din morți, Hristos întră în cetate pe mânzul asinei, așa cum prorocise profetul Zaharia: "...iată, Împăratul tău vine blând, șezând pe asin și pe mânz...". Cei din Ierusalim așteptau un Împărat care să-i izbăvească de sub robia romană, iar Iisus a venit înconjurat de cei 12 apostoli, în timp ce mulțimea de credincioși îl aclama strigând: "Osana întru cei de sus, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului" (Matei 21.9). Este ultima dată când Domnul își arată măreția înainte de Înviere.
Prima mențiune a sărbătorii la Ierusalim este din secolul al IV-a și este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Din această zi începe Săptămâna patimilor.De asemenea, în biserică se sfințesc crenguțe de salcie care au fost culese în ajun de copii. Acestea sunt împărțite credincioșilor la sfârșitul slujbei, se duc acasă și se păstrează la icoane, fiindu-le atribuită putere tămăduitoare.
În lucrarea "Zile și mituri. Calendarul țăranului român", Ion Ghinoiu spune că, în timpurile vechi, sărbătoarea cu acest nume era dedicată zeiței romane a florilor Flora, creștinii suprapunând acestei figuri evenimentul Intrării în Ierusalim. Numele derivă și din latinescul Floralia, sărbătoarea vegetației.
- Publicitate -
