Muzeul de Artă Constanța găzduiește, până la finele lunii august, expoziția „Based on a true story” a artistei Irina Dragomir. Vernisajul evenimentului a avut loc, săptămâna aceasta, fiind curatoriat de managerul instituţiei de cultură, Lelia Rus Pîrvan, în prezenţa iubitorilor de artă şi frumos.
- Publicitate -
Prin lucrările pe care le-a expus pe simezele muzeului constănţean, Irina Dragomir a demonstrat nu doar cea mai cunoscută studentă a profesorului ei, artistul Alexandru Rădvan, ci este o artistă desăvârşită, extrem de minuţioasă şi atentă la detalii. „Based on a true story” („Bazată pe o poveste adevărată”) după cum o spune şi numele, este o expoziţie inspirată din viaţa artistei, din fapte reale. În mare parte, picturile sunt autobiografice, ceea ce înseamnă că a pictat exact ce a trăit şi a simţit în ultima perioadă de timp, unele lucrări fiind ascunse în spatele unor uşi închise. Despre expoziţie, artă, lucrări, am discutat cu artista, care ne-a declarat următoarele: „Am studiat toată viaţa, ca să pot să ajung aici, iar toate aceste lucrări au fost realizate în aproximativ un an, dar nu aş fi putut face acest lucru, dacă nu studiam alte zeci de ani înainte. În expoziţia de azi, am expuse peste 20 de lucrări, iar în spatele uşilor închise sunt nişte emoţii care aşteaptă să fie eliberate. Mesajul este că trebuie să ne dăm libertatea de a simţi toată gama de emoţii, chiar şi pe cele pe care le catalogăm ca fiind negative, pentru că, de fapt, fiecare are rolul ei şi ne fac să aflăm mai multe despre noi înşine. Lucrările au influenţe din mai multe stiluri, dar cu siguranţă este ceva ce seamănă cu mine. Cert este că ele vorbesc cel mai bine despre mine şi despre experienţele mele, în funcţie de ceea ce trăiesc eu. Îmi place claritatea, curăţenia, care se văd, de altfel, mereu în picturile mele".
Ușile prezente în expoziție fac legătura între bi și tri-dimensional
Referitor la lucrările expuse, Lelia Rus Pîrvan a precizat că nu este deloc straniu că femeile-artist au ţinut să se impună, în ultimii ani, în sfera creației, prin calităţi care vorbesc despre propria lor feminitate: prin sinceritate, intuiţie, inteligenţă, umor şi ironie, ele au căutat să se impună în acest dificil domeniu, iar prin alte atribute, considerate mai degrabă masculine, precum tenacitatea și munca asiduă, au încercat să combată ideile preconcepute ale societăţii cu privire la femeie, în general.
„Picturile Irinei Dragomir au o calitate specială în felul în care se «citesc» dincolo de funcția lor terapeutică: fără a face judecăți de valoare sau de a emite sentințe definitive, picturile ei, înainte de orice, pun întrebări. Lucrările mai vechi, în care apar imagini provocatoare, precum femeia cu o mătură în dreptul feței sau zeița modernă în latex, sunt modul ei de a contesta normele sociale sau stereotipurile legate de gen, frumusețe sau putere. Reprezentările proprii, obsesive, realizate în culori puternice, o plasează într-o etapă matură a creației sale, în care toate acumulările duc la o comunicare vizuală ce se face direct, fără artificii, fără acele «înflorituri» atât de atrăgătoare pentru cei care vor să obțină suprafețe plastice, jocuri de lumină vesele, alăturări cromatice neașteptate și victorii facile. Însă dincolo de clasificări și curente artistice, pictura sa are forță și precizie, iar tăietura de bisturiu a pensulei plimbă culoarea de acril pe suprafețe plate, aparent fără volum. Din acest motiv, ea se aseamănă cumva procedeelor artei pop, care renunță la picturalitate, în favoarea rigorii, dar similitudinea este prezentă numai la un nivel de suprafață, deoarece arta sa are conotații cu mult mai adânci. Autoportretele, aflate între ipostazele de zeiță și femeie de serviciu, cuprind, de fapt, o lume a noastră, a femeilor, complexă și plină de contraste, dar atât de reală. Și cum griurile colorate nu își au locul în pictura sa, nici imaginile nu sunt prezentate la jumătatea drumului, forța lor penetrează ochiul și devin astfel de neuitat, tocmai pentru că dorința artistei este aceea de a fi directă, de a nu lăsa nici un detaliu în voia hazardului, astfel încât să nu existe nici o umbră de îndoială asupra intenției artistice", a declarat directorul Muzeului de Artă. Referitor la ușile prezente în expoziție, care fac legătura între bi și tri-dimensional, între pictură și instalație/performance, acestea au semnificații multiple, ce trimit la mister sau chiar la anumite bariere emoționale.
