În timp ce adulții fac ultimele pregătiri pentru Revelion, copiii repetă Plugușorul, cel mai renumit colind de Anul Nou. Puțini dintre noi știm însă povestea Plugușorului, care pornește de la plugul care trăgea odinioară o brazdă simbolică în curțile vecinilor.
- Publicitate -
Plugușorul este o rugăciune arhaică de ocrotire a semănăturilor și semănătorilor, pentru că, în forma sa tradițională precreștină, versurile erau invocații și incantații. Departe de mascarada din zilele noastre, care are mai mult un rol ludic, teatral și carnavalesc, Plugușorul originar era un ritual sacru, care reprezenta un microcosmos al vieții acelei lumi. Scurgerea timpului, transformările societății, apariția creștinismului, evoluția civilizației și mai ales secolul XX au schimbat vocabularul și personajele Plugușorului, dar strofele se încheie în mod miraculos cu ancestralul "Mânați măi!", referire la "mânatul" boilor la arat.
Puțin folosit azi, verbul "a mâna" vine de la latinescul "manus", ce înseamnă "mână", pentru că boii (din latinescul bos, bovis) erau conduși de om cu mâna. Faptul că în mod sistematic versurile ancestrale erau acompaniate de acest obsesiv "Mânați mai!" arată că ritualul era în mișcare, avea o desfășurare dinamică, după cum și muncile câmpului se derulau din primăvară până-n toamnă.
