Haz de necaz în epocă pe tema Băilor și a separării lor pe sexe

Frunzărind volumele Doinei Păuleanu despre Constanța cea nouă, dintre anii 1878 și 1928, în căutare de istorii uitate ale clădirilor ce înfrumusețau odată cosmopolitul oraș, acum cele mai multe stârnind un acut sentiment de apăsare, am dat de câteva scrieri

ale vremii publicate în revista umoristică "Furnica". 

Cu acordul distinsei cercetătoare într-ale artei Doina Păuleanu, ce le-a găsit și le-a adus în contemporaneitate, transfer aici aceste scrieri, în încercarea de a le aduce mai aproape de public și pentru a descreți frunțile. 

Este vorba despre băile Constanței, care, dintr-un motiv sau altul, erau separate pe sexe și, chiar dacă acest fapt contraria, tot atrăgeau "pleziriștii" (cei care călătoreau la Constanța cu trenul de plăcere, deși, după Tarascon - un umorist ce semna sub acest pseudonim în "Furnica", "pleziristul care merge la plajă trebuie să poarte numele de «plajirist»").

Această segregare pe sexe la băile constănțene a stârnit co-mentarii spumoase în epocă.

Delavrancea povestea în august 1887, despre accesul la Băile Constanței, că după niște scări care coboară coasta înaltă și te duc la "«plage», ori pe «hatia» mărei cum zic românii dobrogeni, drumul se des-parte: la stânga, băile doamnelor, la dreapta, ale domnilor… Pentru ce această despărțire? Bărbații într-o parte și femeile într-alta nu se vede pe nicăieri în străinătate. Mister oriental? Fi-va oare spaima tradițională care a rămas de la Ovidiu în Constanța pentru femeia goală? Se știe că, după unii, Ovidiu a fost trămis la Tomis - Constanța pentru că a văzut pe Livia, împărăteasa Romei, goală în baie. Așa e, dar Livia avea poate strașnic interes a nu fi văzută. Și-apoi cochetul costum de baie desinînd puritatea formelor, odinioară nemurite de sculptorii Greciei antice, salvează decența… Stărui în a nu înțelege separațiunea și o deplâng în numele animațiunei…".

v v v

Obiceiul s-a păstrat și câțiva ani mai încolo, deoarece într-un material din revista "Furnica", Kiriak Napadarjan (pseudonim obținut din transcrierea fonetică a franțuzescului "n’a pas d’argent" - "făr’ de bani", pe numele său adevărat George Ranetti, poet, traducător, gazetar și umorist) povestea: "La Constanța, băile de mare nu se iau în comun de bărbați și de femei cum este obiceiul în toate stațiile maritime din lume. Primăria locală, foarte pudică, a despărțit marea în două parcele, una rezervată sexului urât și cealaltă sexului contrar. Androceul deoparte, Ghineceul de alta, conform celor mai pure moravuri orientale. Pentru a nu se comite contravenții, municipalitatea constănțeană a însărcinat cu supravegherea ordonanței sale, pe sergentul de stradă cu Nr. 21. Acesta, un vlăjgan probabil proaspăt ieșit din seminar, este de o severitate ce atinge uneori ferocitatea.

Deunăzi, un tânăr mergea de la locul destinat pentru scăldarea bărbaților înspre acela rezervat femeilor, de unde o coniță nostimă venea de asemenea în direcția lui, făcându-i semne amicale.

- Înapoi, dom’le! Strigă deodată cu voce aspră și autoritară cerberul bunelor moravuri.

- Mă duc să mă-ntâlnesc cu nevasta mea… răspunse junele intimidat.

- Nu se poate! Nu e voe! Nevasta dumitale? Te rog, legitimează-te!

- Păi bine domnule gardist, n-am luat cu mine actul de căsătorie, și chiar dacă l-aș fi luat, n-aș fi avut unde să-l pun, căci pantalonii de baie n-au buzunare!

- Ha! Vrei să iei în periplizon autoritatea? Asta-i animalitate, dom’le și-ți închei proces verbal!

Zis și făcut… Asemenea scene, spre hazul unora și indignarea altora, se repetă zilnic… Sergentul Nr. 21 a ajuns să terorizeze într-atât pe vizitatori, încât unii spuneau foarte serioși că sunt deciși să intre mâine în apă cu galoșii în picioare și cu decorațiile pe piept, ca să aibă o ținută decentă, care să nu indispuie pe virtuosul gardian. Implorăm pe domnul primar al Constanței ca să ne facă să respirăm, pe lângă atmosfera ozonată a mărei și oleacă din aerul curat al libertăței! Să-l numească pe sergentul Nr. 21 episcop, director al Azilului Elena Doamna, orice, dar să-l demită din actualele sale atribuțiuni. Nu suntem niște destrăbălați… însă recunoască-ni-se că avem și noi dreptul să cerem a face băi de mare fără procese verbale".