Clădirea de pe strada Traian, ușor de recunoscut prin acoperișul de tip cosmogonic - soarele și luna / ținându-i cununa - reprezintă ruinele fostului Hotel Național, proiectat de arhitectul N.G. Parlos în 1915.
- Publicitate -
Conform informațiilor prezentate de dr. Doina Păuleanu în volumul "Constanța. Aventura unui proiect european" (editura Ex Ponto, 2003), comanditarul clădirii era J. Pomeranz, Adolf Linz fiind șeful de șantier. În volum este prezentat, de aseme-nea, desenul proiectului, marcat de elemente neoclasice: "arce în plin centru, motive decorative, simetrie, stabilitate, respectabilitate" (p. 387).
Pentru a evoca istoria locului, dr. Doina Păuleanu prezintă o adresă din 14 noiembrie 1895: "Dl. Isidor Pesah, Israelit, prin suplica înregistrată la N.1355, cerând autorisațiune de stabilire în acest oraș și deschiderea hotelului Național, proprietatea dlui. Pomerantz" (p. 387).
Existența hotelului Național este atestată și de alte două documente inedite, din 1898 și 1899. Astfel, Teofil Terzian, care luase în arendă exploatarea hotelului pe 1 iulie 1898, se adresează câteva zile mai târziu primarului, solicitându-i aprobarea de a rentabiliza imobilul cu o cafenea. Primește răspuns negativ pe 15 august 1898, cu trimitere la "Regulamentul pentru stabilimente" elaborat de Ministerul de Interne, care abilita Prefectura pentru tipul acesta de avize. Celălalt document reprezintă o solicitare datată 17 iunie 1899, prin care antreprenorul Hotelului Național, Mihalache Damian, cerea o autorizare care să-i permită "o mică reparație în interiorul zisului hotel" (p. 388). O altă mențiune a Hotelului Național datează din 1891, când Kopel Feldman, fost "servitor la cârciuma dlui Pomerantz nr. 4" (p. 388), solicită aprobarea de a-și deschide alături o cârciumă. Pe 31 ianuarie 1910, ziarul "Viitorul Dobrogei" publică o listă a hotelurilor de pe strada Traian, și, alături de hotelurile București și Belvedere, figurează și Naționalul.
După 20 de ani de la cererea de autorizare a hotelului, este emisă o altă autorizație, care se referă la "una construcție nouă în locul celei desființate în întregime" (p. 388). Pornind de la acest document, dr. Doina Păuleanu emite trei ipoteze: "fie hotelul nu a mai fost construit din cauza războiului, dar primul său edificiu s-a demolat, conform autorizației, fie edificiul s-a construit, dar a fost bombardat, fie numerotarea nu corespunde, deoarece latura către port a străzii Traian intra adânc în piața Ovidiu și a fost supusă, în timp, sistematizării" (p. 388).
