Lumina Învierii, mesaj de speranță transmis de IPS Teodosie în Pastorala de Paște

„Importanța Învierii este în egală măsură istorică și veșnică. Istoric, întreaga lume a primit vestea că moartea nu mai are putere absolută, că ea nu mai poate distruge definitiv iubirile, idealurile și sufletele noastre. Prin moartea Sa, Hristos a intrat adânc în «pântecele iadului» și l-a spart din interior, eliberând pe toți cei ținuți acolo în întunericul deznădejdii. «Porțile iadului s-au sfărâmat», cântăm în această noapte, ceea ce înseamnă că nimeni nu mai poate fi ținut prizonier dacă dorește să fie cu Hristos. Toți drepții Vechiului Testament, proorocii și sărmanii lumii au fost scoși la lumină, primind răsplătirea vieții prin jertfa Domnului. Diavolul, vrăjmașul care ne vrea triști și izolați, nu mai are nici o putere asupra omului care Îl iubește pe Dumnezeu.

Cultura umanității, literatura, artele și chiar știința contemporană au primit din Înviere certitudinea că omul nu este un accident biologic care moare și devine pământ. Sufletul nostru este nemuritor și, după despărțirea de trup, dacă viața ne-a fost plină de Dumnezeu, vom merge acolo unde Raiul s-a deschis. Oamenii buni, iubitori de Adevăr, sunt chemați să stea în Liturghia veșnică alături de sfinți, de apostoli și de martiri, într-o comuniune de iubire pe care nicio putere pământească nu o poate destrăma.

În acest an, într-o lume care aleargă fără cuget după noutăți ce se învechesc până dimineața, voi să rămâneți purtătorii Veștii celei Veșnice. Să duceți această bucurie a Învierii în odăile voastre, la masa unde vă adunați cu cei dragi, dar mai ales să o duceți în inimile unde s-au cuibărit tristețea sau singurătatea. Priviți cu dragoste către vecinii voștri, iertați pe cei ce v-au greșit și faceți din casele voastre mici biserici ale luminii. Nu uitați că fiecare lumânare aprinsă în această noapte este un semn al victoriei noastre împotriva deznădejdii; ea ne spune că, oricât de mare ar fi întunericul din încercările vieții, el nu poate birui nici măcar o singură rază din lumina harului lui Hristos.

Vă îndemn să fim noi înșine candele vii în mijlocul neamului nostru, radiind bunătate, răbdare și milă, astfel încât oricine ne întâlnește să simtă că moartea a fost într-adevăr călcată, iar viața a primit aripi de rugăciune. Să nu vă temeți de viitor, căci Hristos, Cel ce a înviat din mormânt, ne-a făgăduit că va fi cu noi «până la sfârșitul veacurilor». Cu această încredere neclintită, să privim spre cer și să lăsăm dragostea lui Dumnezeu să ne fie singura călăuză, până când ne vom vedea cu toții la masa cea mare a Împărăției, unde nu mai există nici plâns, nici suspin, ci doar lumină și bucurie nesfârșită”.