La 40 de zile după Paști, mai exact în joia celei de-a șasea săptămâni după Sărbătoarea Naștererii Domnului, se sărbătorește Înălțarea, în denumirea populară Ispasul.
- Publicitate -
În cea mai veche mențiune despre această sărbătoare (Eusebiu al Cezareei - Despre sărbătoarea Paștilor) se arată că Înălțarea era sărbătorită pe atunci, în Orient, în ziua a 50-a după Paști, o dată cu Rusaliile, și nu în ziua a 40-a. Astfel, sărbătoarea Înălțării încheie perioada pascală a Cincizecimii.
Se zice că Ispas ar fi un personaj mitic care a participat la înălțarea lui Isus și a sufletelor morților la cer. În această zi, femeile care au avut în acel an un decedat în familie, împart azime calde și băutură de pomană, existând credința cum că de Ispas se înalță sufletele morților la cer și au nevoie de merinde pentru drum.
De asemenea, această zi este una de odihnă. Există superstiția că orice se seamănă în această zi, nu va rodi. Un alt obicei este acela de a nu da cu împrumutul din casă. În ziua de Înălțare, se folosește salutul "Hristos s-a înălțat!" - "Adevărat că s-a înălțat!".