Maestrul Nigel Kennedy a adus pe scena Sălii Palatului spiritul jovial și pasiunea pentru compozițiile lui Beethoven, într-un uimitor spectacol, plin de naturalețe, îmbogățit cu improvizații de interpretare, jonglerii cu arcușul, replici glumețe și dialoguri cu dirijorul, purtate în plin concert, spre deliciul spectatorilor.
- Publicitate -
Publicul a ascultat cu respirația tăiată interpretarea unei prelucrări după un cântec de-al Mariei Tănase. Artistul a fost bisat și aplaudat frenetic, într-o sală care număra, în urma lucrărilor de reamenajare, 3.000 de locuri, toate ocupate și în care alte câteva zeci de persoane au stat în picioare, nemișcate, pe durata întregului concert. Întrebat de unde a auzit de Maria Tănase, artistul a explicat că a avut la dispoziție niște înregistrări marca "Orient Recordings", din care a căutat toate numele disponibile. Așa a aflat de muzica Mariei Tănase, care i-a plăcut mult și pe care a simțit nevoia să o adapteze pentru vioară și să o interpreteze.
"Profesorul meu, Yehudi Menuhin, obișnuia să spună că vioara trebuie să fie o parte din tine, din corpul tău și că trebuie să te exprimi prin ea. Vioara stă între cap și inimă, de aceea cred că este un instrument special", a explicat Nigel Kennedy alegerea instrumentului său.
Admirația față de maestrul său și, prin el, față de George Enescu, a fost declarată, fățiș, atunci când a vorbit despre publicul din România: "Oamenii de aici înțeleg vioara, înțeleg muzica și le e dragă. Unul dintre lucrurile bune pe care le-am simțit venind aici, în România, este faptul că aceasta este țara din care provine Enescu, care a fost profesorul profesorului meu, Yehudi Menuhin".
