Pe 29 iunie, în calendarul creștin sunt prăznuiți Sfinții
Apostoli Petru și Pavel. În calendarul popular, în centrul acestui praznic se
află Sânpetru, cel care ține cheile Raiului, dar și pe cele ale încăperilor și
ale curții dumnezeiești.
Cinstirea care i se acordă lui Sânpetru este cu atât mai
mare cu cât el este patronul agricultorilor și al recoltelor, pe care le
protejează de căldura excesivă. Dacă nu este respectat așa cum se cuvine,
sfântul poate să-i pedepsească pe cei necredincioși prin furtuni și prin
grindină. Se crede că grindina este piatra pe care Sânpetru o macină și o fierbe
în cer, pentru a o mărunți.
Pentru ca sfântul să nu abată ploaia cu „piatră” asupra
recoltelor, în satul tradițional românesc, sărbătoarea lui Sânpetru se cinstea
prin nelucrare nu doar o zi, ci trei, începând cu data de 29 iunie.
De Sfântul Petru, femeile dădeau de pomană mere, însă
fără a gusta din aceste fructe mai înainte. Femeile tinere aveau apoi voie să
mănânce mere, însă cele bătrâne trebuiau să aștepte până la Sfântul Ilie pentru
a gusta din fructele dulci-acrișoare.
În iconografia creștină, Sfântul Petru este înfățișat
alături de Sfântul Pavel, ținând într-o mână cheile Raiului și în cealaltă un
potir, în timp ce Apostolul Pavel poartă asupra sa, pe lângă potir, o sabie.
