După premiera de-acum o săptămână, Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" a reluat duminică seara spectacolul "Cenușăreasa", balet în două acte pe muzica lui Serghei Prokofiev, coregrafia lui Călin Hanțiu și scenografia – arh. Cătălin Ionescu Arbore.
- Publicitate -
Într-o sală mai mult de jumătate ocupată de spectatori foarte mici, am trăit senzația că am greșit teatrul și că, de fapt, ne aflam, eu și fiica mea de 3,8 ani, la Teatrul pentru Copii și Tineret. Lucru mai mult decât îmbucurător, ținând cont de faptul că noile generații sunt atât de conectate la tot ceea ce reprezintă Internetul încât asemenea ieșiri de suflet sunt luate în râs de unii colegi.
Revenind la Cenușăreasa, povestea este atât de fascinantă de aceea, probabil, pentru micii spectatori, un asemenea balet nu mai constituie o piesă grea, dificil de urmărit până la capăt. Mai ales că transpunerea poveștii fraților Grimm într-un balet clasic este destul de fidel respectată. Și când spun aceasta mă gândesc la întrebările puse de fii-mea în legătură cu, spre exemplu, tatăl Cenușăresei, care ea știe că în poveste a murit, sau cu tabloul anotimpurilor ori finalul, destul de abrupt, neurmat de un alt grandios bal, probabil pentru vârsta aceasta fiind fascinantă aglomerația de costume. Superbe, de altfel! Dincolo, însă, de aceste infantile remarci, de apreciat efortul corpului de balet, în special al Monicăi Cherecheș și al debutantului Mihai Mezei, vizibil, pe alocuri, marcat de emoții. Precum și al celor patru cavaleri, întruchipați de Ștefan Răuț, Dan Dumbravă, Aurel Andruță Dragoș și Alexandru Chiș, a căror vigoare în mișcări a fost aplaudată la scenă deschisă.
