Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea
lui Hristos, pe 2 februarie. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria
și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut
de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere.
În acest moment se făcea și curățirea mamei. În Templu sunt întâmpinați de
dreptul Simeon și prorociță Ana. Potrivit Tradiției, dreptul Simeon a făcut
parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraică în greacă. În momentul
în care a ajuns la textul "Iată Fecioara va lua în pântece și va naște
fiu“, a înlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredința
să, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din
Fecioara (Luca 2, 25-26).
Sărbătoarea Întâmpinării
Domnului a fost introdusă la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, a fost
înlocuită străvechea sărbătoare păgâna a Lupercaliilor, de la începutul lui
februarie, când aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în
onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus, adică ucigatorul lupilor sau
ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.
În Răsărit această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei
împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului
VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat dată sărbătorii
de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, nouă
dată a sărbătorii Nașterii Domnului).
În
credință populară ziua de 2 februarie este cunoascuta sub denumirea de Ziua
Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că
puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de
„sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu par de urs.
Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și,
văzându-și umbră, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea
iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat,
ursul nu-și poate vedea umbră și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și
apropierea primăverii.
Sursa: creștinortodox.ro