Cine nu a auzit de Nicolae Labiş, poetul român, care a lăsat în urma sa o operă extraordinară, dar care s-a stins la numai 21 de ani? Specialiştii Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman“ spun că tânărul scriitor a fost remarcat încă din liceu şi îndrumat în domeniul creaţiei literare de profesorul de română. Mai târziu, şi-a publicat primele poezii în reviste, a participat la diverse concursuri şi tabere de creaţie literară pentru tineret, fiind considerat un talent literar foarte promiţător.
- Publicitate -
În ianuarie 1952, la iniţiativa lui Constantin Ciopraga şi a Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, a fost transferat la un liceu din Iaşi, unde a devenit conducătorul cenaclului literar. Este perioada în care Labiş, prin scrierile lui, intră în conflict cu cei care susţineau linia ideologică a Partidului Muncitoresc Român. El a publicat în revista „Viaţa Românească” din octombrie 1954, poezia „Moartea căprioarei”, care va rămâne cea mai valoroasă capodoperă a creaţiei sale poetice. Din toamna lui 1955, s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care a abandonat-o după un semestru, fiind preocupat de creaţia literară.
Sfârşitul de an 1956 l-a prins pregătind pentru tipar cel de-al treilea volum, „Lupta cu inerţia”, care-i va fi publicat postum, în 1958. Din păcate, mai avea multe de spus, dar soarta a făcut ca în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, în urma unei întâmplări ciudate, Nicolae Labiş să fie victima unui accident de tramvai, în centrul Bucureştiului. În urma multiplelor traumatisme, poetul a încetat din viaţă, la data de 22 decembrie 1956. Cei care vor să-i lectureze operele, le pot găsi la bibliotecă.
