Probabil, la ora la care citiți aceste rânduri, copiii deja și-au desfăcut cadourile aduse de Moș Nicolae în ghetuțe și se bucură de ele... astăzi. Dar ar fi bine să știe că aceste gesturi ascund o taină, aceea de a dărui fără a primi o răsplată.
- Publicitate -
Despre această taină am aflat de la părintele Ioan Istrati, parohul Bisericii Sfântul Nicolae, din cartierul constănțean Coiciu.
Dar care este povestea Sfântului Nicolae? Arhiepiscop al Mirei Lichiei, o cetate din Asia Mică, situată chiar pe malul Mării Mediterane, Sfântul Nicolae a fost unul dintre cei care au suferit foarte mult pentru Hristos. A fost martirizat, a fost chinuit, a fost ținut 10 ani în închisorile lui Dioclețian. Și apoi, după ce creștinismul a devenit o religie licită sau permisă, împreună cu alți mulți martiri, Sfântul Nicolae a fost eliberat, devenind arhiepiscopul de Mira Lichiei.
El este și participant la sinodul I ecumenic, pentru care sărbătorim 1700 de ani anul acesta. El a fost ales ca episcop de Mira Lichiei printr-o minune. S-au adunat toți preoții și episcopii și au zis că cine va intra primul în biserică, acesta este cel vrednic să fie arhiepiscop. Și el, care venea totdeauna în geana nopții, la slujbă, a fost cel care a intrat primul. Dar era deja vestit pentru faptul că a ajutat foarte mult oamenii săraci.
„Este de notorietate una din faptele sale bune, când a ajutat trei fete, trei surori sărace, pe care tatăl lor voia să le dea la un bordel, din cauza sărăciei crunte. Și Sfântul Nicolae a venit noaptea și a aruncat câte o pungă de bani de aur, de trei ori, și omul săracul a reușit să-și mărite fetele. Dar s-a întâmplat ca a treia oară, însă, tatăl să pândească și l-a prins de mână și a văzut cine era dăruitorul tainic. De aici și taina darului ascuns. Copiii primesc darurile de Sfântul Nicolae fără să-l vadă", a povestit părintele Ioan Istrati.
În Occident, Sfântul Nicolae este cel care dă darul copiilor în ziua de Crăciun. La noi se dă și în noaptea Sfântului Nicolae, când copiii își pun ghetuțele și le fac curate și așteaptă darul. Sau un bețișor, dacă au fost obraznici.
„De fapt, marele dăruitor este Dumnezeu, care prin oamenii lui cei buni dăruiește celor sărmani, celor mici, celor vulnerabili, celor săraci, darul permanent. Este despre a dărui fără a primi niciodată o răsplată. De a dărui ascuns, de a da ceea ce și mântuitorul Hristos spunea, fără să aștepți ceva, în schimb, în taină, să nu știe stânga ce face dreapta", afirmă parohul bisericii din cartierul Coiciu.
Cât despre nuielușă... Povestea ei vine din folclorul poporului român. Era o tradiție ca cei mai obraznici copii să primească o botă, o nuielușă sau un bici. Despre care vorbește, bineînțeles, și Ion Creangă. În schimb, copiii obraznici din Occident primesc cărbuni, ca să se mânjească cu ei, adică sunt răi, negri, obraznici.
