Pastorala transmisă cu
prilejul Naşterii Domnului de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, se intitulează „Dumnezeu este iubire smerită şi
darnică'' şi în acest mesaj Părintele Patriarh subliniază că „în perioada de
criză medicală şi economică de azi, ajutorarea oamenilor aflaţi în dificultate
este o necesitate stringentă".
- Publicitate -
„Sărbătoarea Naşterii
Domnului sau Crăciunul a fost pentru mari teologi prilej binecuvântat de-a
gândi duhovniceşte la marea taină a smereniei Fiului veşnic al lui Dumnezeu,
Care S-a făcut om pentru a dărui oamenilor iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.
Iubirea smerită şi darnică a Fiului veşnic al lui Dumnezeu devenit om, arătată
permanent de la naşterea Sa într-o peşteră săracă de lângă Betleem până la
moartea Sa pe cruce şi punerea Sa în mormânt, cheamă pe fiecare om la multă
smerenie", transmite Patriarhul României.
Transmitem integral
Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel:
"DANIEL
Prin harul lui
Dumnezeu,
Arhiepiscopul
Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei
şi Dobrogei,
Locţiitorul Tronului
Cezareei Capadociei
şi
Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române
Preacuviosului cin
monahal, Preacucernicului Cler
şi dreptmăritorilor
creştini din Arhiepiscopia Bucureştilor
Har, pace şi bucurie de
la Domnul Nostru
Iisus Hristos, iar de
la noi părinteşti binecuvântări
"Dumnezeu este
iubire" (1 Ioan 4, 16)
Preacuvioşi şi
Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi
credincioase,
Taina iubirii smerite a
Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire nesfârşită faţă de om, este
temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare taină a înomenirii
Fiului veşnic al lui Dumnezeu sau a întrupării Domnului Iisus Hristos a fost
scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea.
Această taină a fost
prezisă de profeţii lui Dumnezeu inspiraţi de Duhul Sfânt, apoi a fost văzută,
crezută şi mărturisită de Ucenicii şi Apostolii Domnului Iisus Hristos (cf. 1
Ioan 1, 1-3), apărată şi dogmatizată în faţa ereziilor de către Părinţii Bisericii,
gândită în teologie, predicată şi cântată în viaţa liturgică a Bisericii de
toţi creştinii dreptcredincioşi, dreptslăvitori şi iubitori de Dumnezeu.
Sfânta Scriptură a
Noului Testament ne învaţă că Taina Întrupării lui Hristos arată legătura
directă între Fiul lui Dumnezeu şi creaţie, deoarece întruparea Fiului lui
Dumnezeu era de la început însuşi scopul creării lumii (cf. Efeseni 1, 4; 2
Timotei 1, 9). "Toate s-au făcut întru El, prin El şi pentru El" (cf.
Coloseni 1, 16). "Toate prin El s-au făcut; şi fără de El nimic nu s-a
făcut din ceea ce s-a făcut. Întru El era viaţa şi viaţa era lumina
oamenilor" (Ioan 1, 3).
Cerul şi pământul sunt
darul lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Său Cel veşnic (cf. Coloseni 1, 16) şi
pentru toţi oamenii creaţi după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 26-27),
deoarece Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, va deveni om pământean
spre a dărui oamenilor înfierea după har şi viaţa veşnică din Împărăţia
cerurilor (cf. Ioan 1, 9-14; 17, 2-3 şi 1 Ioan 1, 2-3).
Pe baza învăţăturii
Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, Părintele Dumitru Stăniloae spune că
"Dumnezeu a creat lumea din bunătate, pentru ca să facă părtaşe şi alte
fiinţe la iubirea Lui intratrinitară" (1). Apoi, acelaşi teolog
precizează: "Prin darul lumii (create) Dumnezeu vrea să Se facă cunoscut
pe Sine însuşi în iubirea Sa. De aceea, şi omul trebuie să se ridice, peste
darurile primite, la Dumnezeu însuşi Care le-a dat" (2).
Vorbind despre marea
smerenie a lui Hristos, Sfântul Vasile cel Mare spune că puterea lui Dumnezeu
Cuvântul de a Se smeri pe Sine făcându-Se om este mai mare decât puterea Sa
arătată în facerea cerului şi a pământului, a mării şi a aerului, şi a celor
mai presus de lume (3).
Prin întrupare sau
înomenire, Fiul veşnic al lui Dumnezeu ne descoperă adevărul că iubirea
atotputernică a lui Dumnezeu este smerită şi darnică, deoarece, aşa cum spune
Sfântul Maxim Mărturisitorul, întruparea Sa "a fost o coborâre [chenoză]
de bună voie a lui Dumnezeu la oameni prin bunătatea Lui. Dar această coborâre
nu a fost o cădere din Dumnezeire. Căci a rămas ceea ce era [Dumnezeu], deşi
S-a făcut ceea ce nu era [om]. Căci era neschimbabil. Şi a păstrat ceea ce S-a
făcut, rămânând însă ceea ce era. Fiindcă era iubitor de oameni" (4).
Sărbătoarea Naşterii
Domnului sau Crăciunul a fost pentru mari teologi prilej binecuvântat de-a
gândi duhovniceşte la marea taină a smereniei Fiului veşnic al lui Dumnezeu,
Care S-a făcut om pentru a dărui oamenilor iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.
În acest sens, cităm dintr-o cuvântare a Fericitului Augustin despre Naşterea
lui Hristos:
"Fiu al lui
Dumnezeu născut din Tată, fără mamă, Fiu al Omului, născut dintr-o mamă, fără
tată: El, marea vedere a îngerilor şi micuţ în vederea oamenilor; Cuvântul,
Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, făcut trup la timpul hotărât de El;
Făcătorul soarelui şi făcut trup sub soare; rânduind din sânul Tatălui tot
mersul veacurilor, şi dăruind din sânul mamei Sale sfinţire acestei zile mari;
rămânând în sânul părintesc deşi iese din el; înţelept mai presus de orice
cuvânt şi copil ca înţelepciune; umplând lumea şi stând culcat în iesle;
conducând stelele şi alăptându-Se de la pieptul mamei; atât de mare ca Dumnezeu
şi atât de mic ca rob, fără ca această smerenie să micşoreze cu ceva grandoarea
Sa, nici ca această grandoare să copleşească în vreun fel smerenia. (...) El nu
S-a închis deloc sub veşmântul unui trup micuţ primit din sânul unei Fecioare,
ci, continuând a împărtăşi îngerilor înţelepciunea Sa ca hrană, ne îngăduie
nouă să gustăm cât de bun este Domnul" (5).
Iubirea smerită şi
darnică a Fiului veşnic al lui Dumnezeu devenit om, arătată permanent de la
naşterea Sa într-o peşteră săracă de lângă Betleem până la moartea Sa pe cruce
şi punerea Sa în mormânt, cheamă pe fiecare om la multă smerenie.
Sfântul Apostol Pavel,
în Epistola sa către filipeni, vorbeşte în această privinţă despre chenoza sau
smerenia lui Iisus Hristos pentru a-i îndemna pe creştinii din Filipi la viaţă
smerită şi milostivă, zicând: "Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din
slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul să-l socotească mai de cinste decât
el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. Gândul
acesta să fie în voi care era şi în Iisus Hristos, Care () S-a smerit pe Sine
ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte de cruce" (Filipeni
2, 3-5, 8).
În acelaşi înţeles,
Sfântul Ioan Gură de Aur arată că smerenia îl înalţă pe om, nu îl înjoseşte:
"Atunci vei fi tu mai mare şi mai înalt decât alţii, mai strălucit şi mai
mărit, când te vei înjosi pe tine însuţi, când nu vei umbla după rangul cel
dintâi, când vei răbda de bună voie umilinţa, jertfirea de sine şi primejdia,
când te vei sârgui a fi sluga tuturor, gata a face şi a suferi toate pentru
aceasta" (6).
Începând cu ziua de 20
decembrie, când serbăm Înainteprăznuirea Naşterii Domnului, şi până la 31
decembrie, ziua Odovaniei acestei sărbători, cântările liturgice ale Bisericii
Ortodoxe ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea şi să ne bucurăm cu inima de taina
iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, arătată în Naşterea lui
Hristos din Sfânta Fecioară Maria, în peştera din Betleem.
Iată ce se spune într-o
cântare din Minei, în ziua de 25 decembrie: "Pe cel după chip şi asemănare
văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a
coborât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca în el să
înnoiască pe Adam cel stricat (...) " (7). De asemenea, într-o altă
cântare din Minei se spune că Taina Naşterii smerite a lui Hristos, Împăratul
slavei veşnice, trezeşte uimire pentru îngeri şi înfricoşare pentru oameni:
"Cuvinte al Tatălui, Cel împreună veşnic, ieşind din cea neispitită de
bărbat, Te-ai sălăşluit trupeşte în peşteră, având ieslea ca un tron; şi
spăimântezi, cu înfricoşătoarea Ta iconomie, pe magi şi pe păstori, şi ai uimit
pe îngeri, care au strigat: Slavă Ţie!" (8).
Şi colindele noastre
româneşti evidenţiază, în acelaşi timp, smerenia şi slava Pruncului Iisus,
Dumnezeu-Copilul: "Sărac în şură lângă boi, copil culcat pe paie,/ Aşa
L-au găsit cei trei magi pe Dumnezeul Slavei./ Dar ei pe El L-au cunoscut că
este Împăratul,/ Cel Bun, Cel Mare şi Cel Sfânt, ce lumea a creat-o!"
(Colindăm, colind)
Deci, întruparea Fiului
veşnic al lui Dumnezeu ne descoperă iubirea smerită şi darnică a lui Dumnezeu
Tatăl pentru lume, după cum se spune în Sfânta Evanghelie după Ioan:
"Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16).
Toată viaţa Domnului Iisus Hristos pe pământ a fost dăruire de Sine pentru
mântuirea oamenilor. Din acest motiv, sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus
Hristos este mai ales sărbătoarea darurilor oferite atât copiilor, cât şi
oamenilor săraci, bolnavi, bătrâni, întristaţi şi singuri. Însă, dărnicia sau
milostenia creştină trebuie arătată nu numai cu ocazia sărbătorilor, ci tot
timpul.
În această privinţă,
Biserica a creat instituţii filantropice sau de caritate tocmai pentru a arăta
dărnicie permanentă faţă de oamenii nevoiaşi (cantine pentru săraci, cămine
pentru copii orfani, case pentru bătrâni, centre şi spitale pentru bolnavi ş.a.).
Astfel, toate instituţiile de asistenţă socială din statele europene de astăzi
au la origine opera caritabilă creştină, preluată mai târziu de statul modern
şi chiar de societatea secularizată contemporană.
În perioada de criză
medicală şi economică de azi, ajutorarea oamenilor aflaţi în dificultate este o
necesitate stringentă. Prin urmare, să fim milostivi sau darnici, deoarece,
după cum ne învaţă Sfânta Scriptură, "cel ce are milă de sărman împrumută
Domnului" (Pilde 19, 17). Iar Sfântul Ioan Gură de Aur explică aceste
cuvinte astfel: "Cel ce miluieşte săracul şi necăjitul nu rupe numai
zapisul păcatelor lui, ci ia şi alt zapis de mărturie care mărturiseşte şi
zice: 'cel ce miluieşte pe sărac împrumută pe Dumnezeu'. Să dăm deci milostenia
lui Dumnezeu împrumut ca să luăm de la El răsplătirea cea din iubire de
oameni" (9).
În altă parte, acelaşi
Sfânt Părinte îndeamnă la dărnicie, zicând: ,,Dă pâine, după puterea ta! N-ai
pâine? Dă un bănuţ! N-ai niciun bănuţ? Dă un pahar cu apă rece! N-ai nici atât?
Plângi împreună cu cel îndurerat şi ţi-ai luat plata" (10). Altfel spus,
cu cel sărac fii darnic cel puţin prin compasiune şi solidaritate.
Dragi creştini,
Ca şi în anii
precedenţi, la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2021 spre 1
ianuarie 2022, şi în ziua de Anul Nou, să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui
Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul 2021 care a trecut şi
să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare din Anul Nou 2022
în care intrăm. Să pomenim în rugăciunile noastre şi pe toţi românii din afara
României, pe cei din jurul graniţelor României şi pe cei din diaspora română,
ca să păstrăm, cu multă iubire frăţească, unitatea de credinţă şi de neam.
Să mulţumim lui
Dumnezeu pentru darul vieţii şi pentru darul sănătăţii, care trebuie păstrate
şi cultivate cu multă grijă, smerenie şi înţelepciune, spre binele personal, al
familiei şi al societăţii în care ne aflăm. Să arătăm iubire milostivă şi
solidaritate faţă de toţi oamenii bolnavi, dar şi multă preţuire medicilor
care-i îngrijesc pe aceştia, pentru a redobândi sănătatea.
Pandemia actuală a adus
în România şi în întreaga lume multă suferinţă, boală, depresie şi moarte. Să
ne rugăm mai mult lui Dumnezeu pentru încetarea grabnică a pandemiei, spre a putea
trăi şi lucra în mod firesc şi liber. Să avem deplină încredere în puterea
rugăciunii şi multă responsabilitate pentru sănătatea proprie şi a semenilor
noştri, ştiind că "Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc
pe Dumnezeu" (Romani 8, 28).
Cu prilejul Sfintelor
Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2022 şi Botezului Domnului, vă
adresăm tuturor părinteşti binecuvântări, doriri de sănătate şi mântuire, pace
şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, dimpreună
cu salutarea tradiţională: "La mulţi ani!".
"Harul Domnului
nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului
Duh să fie cu voi cu toţi!" (2 Corinteni 13, 13).
Al vostru către
Hristos-Domnul rugător,
DANIEL
Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române
Sursa text: Agerpres.
Sursa foto: basilica.ro
