Luna acesta, s-au împlinit 149 de ani de la naşterea lui Pericle Papahagi, lingvist, filolog şi folclorist român de origine aromână, un neobosit culegător de folclor şi cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromâneşti. Cu această ocazie, Biblioteca Universitară „Ioan Popişteanu” a Universităţii „Ovidius” din Constanţa îl aduce în atenţia utilizatorilor, pe neobositul culegător de folclor şi cercetător. Despre el, bibliotecarii spun că a debutat în anul 1892, cu „Cântece de leagăn la macedoromâni”, în „Revista nouă” a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. Mai târziu, editează revista „Dunărea” (1923) şi colaborează la „Analele Academiei Române”, „Analele Dobrogei”, „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Revue historique du sud-est europeen” etc.
- Publicitate -
Cunoscător nemijlocit al vieţii şi graiurilor românilor sud-dunăreni, Pericle Papahagi le dedică câteva lucrări fundamentale, „adevărate modele clasice de monografii sociologice şi folcloristice". Pentru opera sa deosebită, în anul 1916 devine membru corespondent al Academiei Române, intrând astfel în elita intelectualităţii româneşti de la începutul secolului al XX-lea. Totodată, Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de alţi cercetători ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihăileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache Papahagi, Theodor Burada, Nicolae Saramandu, Chirata Iorgoveanu şi mulţi alţii. Aceştia au ajuns la concluzia că aromânii îşi păstrează limba, muzica, obiceiurile, trăsăturile fizice şi morale, însă contactul cu popoarele în mijlocul cărora trăiesc a produs o serie de inevitabile transformări.
