La ceas de seară, Fecioara Maria şi soţul ei Iosif au ajuns în Bethleem.
Simţind că i-a venit sorocul să nască, Maria i-a spus lui Iosif că trebuie să
se oprească şi cei doi au bătut la o poartă, cea a lui Moş Ajun, cerându-i
găzduire. Moş Ajun i-a trimis la fratele său mai mare şi mai bogat, Moş
Crăciun, conform volumului "Cartea de Crăciun" de Sorin Lavric
(Editura Humanitas, 1997).
- Publicitate -
El nu a vrut să-i primească, dar Crăciuneasa - soţia lui Moş Crăciun - era o
femeie bună la suflet, aşa că i-a oferit adăpost Maicii Domnului, însă nu în
casă, pentru că se temea de mânia lui Moş Crăciun, ci în grajdul animalelor.
Acolo l-a născut Fecioara Maria pe Iisus.
Când Moş Crăciun a aflat că soţia lui i-a adăpostit pe Maria şi Iosif, s-a
supărat şi i-a tăiat mâinile soţiei. Dar Fecioara Maria a făcut o minune - a
pus mâinile Crăciunesei la loc, a suflat peste ele şi mâinile s-au lipit.
Uimit, Moş Crăciun a văzut şi a înţeles minunea, aflând, la venirea magilor, că
în grajdul său s-a născut Domnul Iisus. El s-a căit şi a cerut iertare lui
Dumnezeu. Astfel, Moş Crăciun a devenit primul creştin şi sfântul cel mai
bătrân - soţul femeii care a moşit-o pe Fecioara Maria, el devenind un om
blajin, plin de bunătate şi de compasiune. De atunci, sărbătoarea Crăciunului e
însoţită de colinde şi mesele rituale.
Crăciunul este numit şi sărbătoarea familiei, fiind ocazia când se reunesc
bunici, părinţi, fraţi, copii şi nepoţi, îşi fac unii altora daruri, se bucură
de clipele petrecute împreună în jurul mesei de sărbătoare, cu credinţa că prin
cinstirea acestei sărbători vor avea un an mai bogat.
Tradiția legată de Moș Crăciun, care împarte daruri copiilor cuminţi în noaptea
de 24 spre 25 decembrie, a apărut în secolul al IX-lea. Imaginea lui este cea a
unui bătrân îmbrăcat într-un costum roşu cu blăniţă albă pe margini, purtând
cizme negre şi căciulă roşie şi având o barbă mare şi albă.
