Margareta este din orașul Mariupol, unde lucra ca educatoare la o grădiniță, având pregătire de învățător, la clasele primare. „A fost creat pe Telegram un grup «Ucraineni în Constanța», din care am aflat că mă pot implica. Am fost întrebați dacă avem pregătire și ne putem ocupa de copii. În funcție de vârstă au fost organizate clase, iar părinții sunt foarte mulțumiți”, ne-a povestit Margareta.
Dacă la începutul lunii aprilie erau anunțate a fi ocupate doar două săli, cu funcționare în două schimburi, numărul copiilor ucraineni deveniți elevi a crescut, așa încât ei ocupă acum și trei clase în corpul de clădire al Școlii nr. 11, învățând după-amiaza.
Povestea unui parcurs nu tocmai comod
La finele lunii martie, apelul de pe Facebook lansat de consilierul local Mirela Garip, prin care se încerca identificarea numărului de copii ucraineni existenți la nivelul orașului Constanța, a fost primul pas către ceea ce avea să devină un adevărat „desant” pentru școlarizarea lor. Inițial au răspuns peste 120 de părinți. Ulterior, apelul Mirelei Garip s-a îndreptat către identificarea profesorilor din rândul refugiaților ucraineni, care de la 10 au crescut la 20.
„Am stat de vorbă cu părinții în cadrul unor întâlniri pe Zoom și i-am întrebat pe fiecare cum văd desfășurată aici, la Constanța, școala pentru copiii lor. Eventual dacă optează pentru învățământ online, în direct cu profesori din Ucraina. Cei mai mulți au spus că învățământul online nu se desfășoară bine, orele fiind foarte scurte sau nu se țin deloc. Toți și-au dorit să dispună de săli de clasă, unde să-și desfășoare activitatea cu ajutorul profesorilor voluntari”, a declarat Mirela Garip.
Drept urmare, ea a decis să meargă la Inspectoratul Școlar Județean, unde avea să afle de la prof. Sorin Mihai, inspector școlar general, că soluția Ministerului Educației este de a fi integrați acești elevi în școala românească. Mai mult, inspectorul școlar nu considera o soluție corectă școlarizarea separată a elevilor ucraineni, invocând segregarea.
„I-am explicat că, atât timp cât acești elevi nu dețin noțiuni de limbă română sau limbă engleză, nu pot înțelege ce li se predă și sunt simpli spectatori. Revenind mai apoi cu un tabel cu 180 de copii ucraineni și văzând că există efectiv nevoia unei unități, ne-a pus la dispoziție anexa Școlii nr. 11, formată din două săli de clasă, care la data respectivă erau pline de mucegai, improprii desfășurării unor activități cu copii”, a spus Mirela Garip.
Ce a urmat a fost un adevărat tur de forță, consilierul local împreună cu Laura Tănase și Gilda Lazăr reușind să identifice organizații guvernamentale dispuse să se implice în igienizarea acelui spațiu. Au contactat Asociația „Dăruiește Aripi”, care imediat a reușit să găsească sponsori. „Am reușit să strângem repede 10.000 de lei de la niște sponsori care doresc să rămână anonimi și am mers la Ikea București, unde le-am cumpărat mese și scaune pe care le-am trimis cu o mașină. De asemenea, s-au contactat voluntarii între ei, care s-au priceput să văruiască și să igienizeze spațiile, au mai strâns și ei vreo 3.000 de lei pentru materiale. Ideea este că au reușit să ducă la bun sfârșit ce și-au propus să facă”, a declarat Alina Pătrăhău, președintele Asociației „Dăruiește Aripi”.
Ulterior deschiderii cursurilor la Școala nr. 11, s-au alăturat și alte organizații, una dintre acestea – JRS (Jesuit Refugee Service) Romania - reușind să le ofere posibilitatea cadrelor didactice să încheie contracte de muncă. La ora actuală, după cum ne-a declarat Mirela Garip, această organizație este pe cale să încheie un protocol cu IȘJ Constanța. Am dorit să aflăm mai multe amănunte în legătură cu acest protocol de la Ștefan Leonescu, de la IȘJ, însă, din păcate, nu a putut fi contactat telefonic.