Reprezentanții Teatrului de Stat din Constanța vin cu o
veste excelentă pentru publicul constănțean și nu numai, întrucât am descoperit
că și bucureștenii „jinduiesc” după producțiile trupei constănțene.
- Publicitate -
Așadar, nu mai puțin de nouă reprezentații ale celei mai
noi producții marca Teatrul de Stat Constanța, „Livada de vișini”, au fost programate
în Sala Studio-BCR pentru această toamnă în zilele de 3, 4, 5 octombrie; 10,
11, 12 octombrie și 28, 29, 30 noiembrie, toate de la ora 19.
Ca de obicei, biletele sunt disponibile online, pe
MyStage.ro și Bilet.ro, dar și la Agenția de bilete de pe Bulevardul Tomis nr.
97.
Andrei Măjeri: ”La Teatrul de Stat Constanța am găsit
locul ideal pentru a spune Livada noastră”
Zilele trecute, regizorul Andrei Măjeri oferea amănunte
legate de colaborarea cu trupa Teatrului de Stat: „«Livada de vișini» propune
lectura unor vieți teatralizate, o lume aflată în crepuscul. Fantomă colectivă
și teren al contradicțiilor, răscruce de drumuri și teritoriu al marginalilor,
livada cehoviană e un ultim dans în fața dispariției.
La Teatrul de Stat Constanța am găsit locul ideal pentru
a spune Livada noastră. Am imaginat un spațiu-capsulă, în care publicul e
imersat în atmosfera casei. Aidoma unui dulap-casă, acest loc de tranzit e un
spațiu-tăcere, un cosmos al complicității. L-am numit Casa Cehov. El poartă
mărci ale unor biserici, ale unor vapoare, ale unor trenuri; în fond, revelând
morfologia permanent schimbătoare a «camerei copiilor». Am adunat de-a lungul
anilor mici revelații despre o potențială montare a acestui text capital:
publicul pe patru părți, podelele-valiză, baloții actului al doilea, apariția
atipică a protagonistei, clash-ul cultural dintre cei plecați și cei rămași
etc.
Liubov Andreevna pătrunde aici ca o străină care se
întoarce acasă, fiecare element declanșându-i dureroase amintiri. Camera
copiilor e o cameră numai bună de murit în ea. În cotloanele acestei case care
se va prăbuși, echilibrul familiei i se scurge printre degete. Cu un trecut
zbuciumat și un viitor incert, ea se comportă ca o monarhă detronată,
mofturoasă și bovarică. Jocul ei e mereu «printre lacrimi». O regină nu poate
renunța la a fi regină, chiar și când e în ruină absolută.
Totuși, postura de «personaj principal» nu e adjudecată,
locul fiind ocupat de relația complexă, profundă și irezolvabilă dintre toți
actanții. Conștiințele lor agitate de întrebări și revolte morale produc
permanente seisme. Acești transfugi ai sorții par că își epuizează viețile
vorbind. Urgența îi mână pe toți: a credinței, a întoarcerii, a statutului, a
cumpărării livezii, a plății datoriei, a îndrăgostirii, a norocului, a
parvenirii, a schimbării lumii, a iubirii, a somnului, a morții…
Lumile lor interioare sunt aduse și-ntoarse, ba față, ba
pe dos, aici unde pereții suntem noi. Aici, nimic nu e mai puternic decât ce a
fost salvat. Aici, poți arunca o ultimă privire spre trecut, zâmbind”, a
devoalat reputatul regizor pe pagina sa de Facebook.
