Săptămâna Mare, cum este cunoscută săptămâna dintre Florii și Paște, reprezintă un interval de timp special, în care români din toate provinciile istorice învie anual tradiții și obiceiuri, dar și superstiții, păstrate din vremuri străvechi și transmise cu fidelitate din generație în generație.
Zilele acestei săptămâni sunt încărcate de o sacralitate care este mai veche, în unele cazuri, chiar decât creștinismul însuși. Multe obiceiuri observate de etnologi datează din vremuri imemoriale, ele fiind doar reinter-pretate în noul context creștin, odată cu îmbrățișarea mesajului apostolic de către populația autoh-tonă a spațiului carpato-danu-biano-pontic. Satul tradițional a fost mediul cel mai potrivit pentru păstrarea nealterată, dar mereu surprinzătoare, al acestui adevărat evantai de obiceiuri. De aseme-nea, un factor important pentru conservarea obiceiurilor a fost apartenența românilor la Biserica Ortodoxă, o biserică prin fire mai tolerantă. În acest fel, românii au ajuns să păstreze un univers cu adevărat magic de credințe și "superstiții" mult mai fidel decât alte popoare mai vestice.
Până miercuri, inclusiv, se poate lucra pe câmp
Lunea Mare se scot covoarele și alte obiecte casnice la aerisit, se văruiește casa și, dacă este nevoie, se repară mobila, ca să fie pregătit și căminul pentru sărbătoare. Curățenia este foarte importantă pentru Paște și de aceea se insistă în mod special asupra ei în cursul săptămânii.
Muncile de câmp sunt permise până miercuri, inclusiv. După această zi, bărbații stau pe lângă casă și își ajută soțiile la muncile gospodărești. Astăzi, când atât bărbații, cât și femeile lucrează în afara gospodăriei conjugale, obiceiul ca bărbatul să își ajute soția la treburile gospodărești poate s-ar cuveni extins și dincolo de zilele dinaintea Paștelui.
În noaptea dinspre miercuri spre joi, spune tradiția, se deschid mormintele și ies sufletele morților ca să se întoarcă la casele lor. Pentru ei se aprind focuri mari, ca să se încălzească. Focurile se fac din plante considerate a avea virtuți magice – alun sau tei – ce sunt adunate de copii sau de fetele necăsătorite. Focurile se înconjoară cu tămâie și agheasma, în jurul lor se așează scaune pentru morții ce urmează să sosească și se dă de pomană copiilor, vecinilor și rudelor.
Joimărița nu iartă gospodinele leneșe
Torsul trebuie încheiat până în Joia Mare, pentru că, altfel, femeile și fetele se expun mâniei Joimăriței, care le pedepsește pentru lene. Joimărița era închi-puită, de către locuitorii satelor, ca o femeie fioroasă, soră cu Muma Pădurii, dar care nu face nici un rău nimănui, cu excepția acestei zile din an, când se plimbă prin lume cu un vas plin de jar, să găsească gospodinele și fetele de măritat care nu au terminat torsul și țesutul. De frica ei, femeile care nu apucaseră să termine aceste munci puneau pânză de anul tre-cut în geam și ardeau repede câlții. Dar Joimărița le dibuiește, și atunci este vai de ele. Le pune degetele în jar, drept pedeapsă că au degete și unghii degeaba și nu le pun la treabă.
Tot Joia Mare este și ziua în care se pregătesc copturile. Vineri, deja copturile trebuie să fie pregătite, pentru că în popor se crede că este mare păcat să mai faci pas-că, cozonaci și alte asemenea. Cojile ouălor cu care se face pasca trebuie strânse și aruncate într-o apă curgătoare, ca ele să curgă pe apa sâmbetei până pe tărâmul de dincolo și să vestească blaji-nilor că se apropie Paștele. De alt-fel, poporul mitic al blajinilor își are și el paștele său, la o săptămână după noi, cei din această lume.
În ziua de vineri, la țară se aleargă desculț prin rouă dimi-neața, iar mulți se scaldă în ape curgătoare în locuri ascunse, ceea ce ajută la păstrarea sănătății de-a lungul anului.
Cu Sâmbăta Mare am ajuns la ultima zi de pregătire pentru Paște. În această zi, femeile trebuie să pregătească cea mai mare parte a mâncărurilor, să facă curățenie în casă și să mai facă niște ultime retușuri la hainele de sărbătoare. Este obligatoriu ca de Paște să se poarte ceva nou, sau cel puțin hainele să fie curate. Tot Sâmbăta Mare se taie și mielul din care se prepară bucatele tradiționale: drob și borș sau friptură.
- Publicitate -
