Având în vedere iminenta demolare a bisericii „Izvorul
Tămăduirii” din Constanța, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, adresează o
scrisoare deschisă primarului Virgil Chițac, atât în nume personal, cât și
în numele preoților și credincioșilor
constănțeni, al cărei conținut vi-l prezentăm în continuare:
- Publicitate -
„IUBITE DOMNULE PRIMAR,
VERGIL CHIȚAC
Ne despart câteva ore de cel mai infam moment din istoria
ultimelor decenii, prin care se pare că trebuie să treacă credincioșii din
străvechiul Tomis, acela al demolării unei biserici, motiv pentru care mă
adresez domniei voastre în numele clerului și al poporului (celor peste trei
sute de mii), care prin mila Domnului ne-au fost încredințați spre păstorire.
Voi începe prin a cita cuvintele unui savant odrăslit din
țesătura aceasta minunată a poporului nostru al cărui fiu sunteți si
dumneavoastră: "Un popor și un individ atâta prețuiesc: cât au înțeles din
Evanghelie" (Simion Mehedinti-Soveja).
Noi, în calitate de creștini-ortodocși, am înțeles că nu
există cinste mai mare decât aceea de a fi pălmuit, scuipat, batjocorit și, în
urmă, răstignit cu Hristos. Așadar, purtăm numele de creștin, ”nume mai presus
de orice nume”, numai urmând Mântuitorului Iisus Hristos și împlinind poruncile
Lui până la sfârșit. Alminteri, ce poate fi un creștin care fuge de cruce! O
jalnică umbră...Una dintre aceste porunci este aceea de ”a-i da cezarului ce
este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Prin urmare,
Dumnezeu Cuvântul întrupat poruncește să ne supunem stăpânitorilor vremelnici
ai veacului acestuia prin respectarea legilor. Din această poruncă s-a născut
și principiul potrivit căruia ”nimeni nu este mai presus de lege”. Nimic mai
adevărat! Și totuși, Dumnezeu este mai presus de orice lege.
Lupta noastră excelență, nu este împotriva stăpânitorilor
lumii acesteia, noi nu ne împotrivim legii, ci morții. Noi, creștinii, nu ne
împotrivim cezarului, ”ci ne împotrivim până la sânge, păcatului”. Lupta
noastră este împotriva păcatului, cu orice preț și cu orice chip, iar nu
împotriva unui om, oricărui om! Toată morala creștină îndeamnă la respectarea
legii, ca o consecință ce izvorăște din porunca iubirii aproapelui. Totuși,
suntem frământați de o întrebare: ce facem atunci când legea primejduiește
mântuirea, când însăși veșnicia sufletului este pusă în primejdie?
Domnul nostru, Iisus Hristos a răspuns acestei întrebări,
spunându-ne: ”nu vă temeți de cei ce vă
ucid trupul, ci temeți-vă de cei ce vă ucid sufletul!”. Așadar, ce vom da oare
în schimb pentru sufletul nostru?!
Neamul nostru, a cărui noblețe o purtați și domnia
voastră, nu înseamnă numai o masă amorfă, numită ofensator populație, nu este
doar suma unor indivizi, ci mult mai mult. Neamul înseamnă o țesătură sublimă,
spirituală între cei adormiți din familiile noastre, sfinții și eroii neamului
nostru, cei prezenți, pruncii din pântecele maicilor lor, precum și cei care se
vor naște în lumea pe care noi le-o lăsăm. Ce lume lăsăm copiilor noștri
distinse domnule primar? Cum va rămâne numele nostru, sau al dumneavoastră în
istorie, în calitate de primar și înalt ofițer al armatei, care a jurat să-și
dea viața pentru neamul său, dacă vom dezerta?
Va întreb, iubite domnule primar, în calitate de
comandant militar, dacă legea v-ar cere, ați îndrepta armele împotriva
propriului popor? Nu aș fi îndrăznit să
vă adresez o astfel de întrebare dacă nu m-aș afla în această situație în care
mă constrângeți să demolez o biserică, să primejduiesc sufletele fiilor
duhovnicești, încredințați nouă de Dumnezeu.
Socotiți domnia voastră domnule primar, ca cel care
mi-ați spus ca ați fost ales de constănțeni pentru a respecta legea, dacă se
cuvine să demolăm noi un Sfânt Altar,
unde s-au săvârșit mii de Sfinte Liturghii, unde s-au întemeiat mii de familii
prin Taina Cununiei, unde au fost botezați mii de copii, în sfârșit, unde s-au
mântuit mii de suflete prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru
Iisus Hristos. Nu v-am cerut domnule primar să încălcați legea, Doamne
ferește!, ci v-am rugat să sprijiniți poporul drept credincios, cei care v-au
ales să-i apărați, să mute lăcașul de cult într-o zonă apropiată. Nu s-a găsit
un petic de pământ, câteva sute de metri, în orașul nostru pentru a muta
Sfântul Altar! Nu mi-a rămas decât să repet rugăciunea de veacuri a acestui
popor: ”m-am înfățișat lui Dumnezeu să-I cer pământ pe pământul meu”.
Numai cineva cu o tumoare sufletească nu ar putea
înțelege ethosul poporului din care face parte, frumusețea sufletească,
smerenia, dar și dârzenia în credință a poporului român.
Poate veți spune că credincioșii nu sunt ostași, nu sunt
o armată. Eu vă voi răspunde că imnul nostru, care este crezul și identitatea
noastră, îndeamnă ”preoții cu crucea în frunte, căci oastea e creștină”. Nu pot
să fiu încredințat decât de adevărul că și dumneavoastră sunteți creștin,
comandant creștin. Veți ordona oastei să tragă în propriul popor? Dacă suntem
sinceri până la capăt am prefera să murim decât să dărâmăm o biserică.
Ce fărădelege am săvârșit prin sfințirea unui Sfânt
Altar, de se cuvine acum să primim o asemenea pedeapsă. Dacă ar fi îndreptată
împotriva mea personal această sancțiune, aș primi cu bucurie nedreptatea, dar
când pedeapsa este îndreptată împotriva creștinilor, nu se cuvine să întorc
obrazul, făcându-mă că nu văd, ci trebuie să îmi pun și viața dacă trebuie
pentru Adevăr. Iar, Adevărul domnule primar nu este o idee filosofică, ci este
Persoană, adică Hristos.
Domnule primar, poporul român, tinerii noștri au nevoie
de eroi, de modele de jertfă și bărbăție, nu de avioane de hârtie. Un popor din
care Dumnezeu nu mai ridică sfinți este sortit pieirii. Un erou, ca și un sfânt
nu poate fi format în club.
Ce faptă de eroism, de bărbăție, ori de jertfă este în
a-ți demola Sfintele Altare?! Să nu fie! Numai un om care nu a participat
vreodată la Sfânta Liturghie, care nu s-a împărtășit cu Trupul și Sângele
Domnului, poate să cuteze a gândi desființarea cu buldozerele a unui un Sfânt
Altar. Însușii Cuvântul ne spune: ”cel ce va strica biserica lui Dumnezeu și
Dumnezeu îl va strica pe el”. Numiți, vă rog, distinse domnule primar, un erou,
un comandant de oști, în istoria neamului nostru, care nu s-a împărtășit cu
Hristos Cel Înviat.
A fost odată când nu am fost români, dar nu a fost odată
când nu am fost creștini. De aceea, nu poți să fii român fără să fii creștin!
Cum să fii român și să demolezi o biserică!
Am acceptat relocarea acestei biserici, pentru a fi în
pace cu cezarul, în urma promisiunii sfinte pe care ne-ați făcut-o personal că
veți identifica un teren pe care să mutăm Sfântul Altar. Cuvântul dat nu a fost ținut, însă
suntem somați ca în câteva zile să demolăm biserica. Somația este pe cât de
injustă pe atât de imorală. A ne ordona să demolăm cu propriile mâini o
biserică este mai grav decât dacă vi s-ar cere sa capitulați fără luptă. De
neînchipuit!
Vă rog să faceți un mic efort și să vă imaginați cum ar
arăta lumea în care vor crește copii și nepoții dumneavoastră, ai noștri, fără
Hristos și fără creștinism. Noi, creștinii putem să ne închipuim cum ar arăta
lumea fără distrugătoare și cuirasate și fără războaie.
În loc de final, un nou început...
Iubite domnule primar, primiți aceste cuvinte ca pe o
smerită rugăciune pe care o înălțăm către Dumnezeu pentru a vă dărui curajul și
puterea în inimă de a fi peste vremi și de a nu vă lega numele de o
samavolnicie atât de cutremurătoare cum este aceasta de a demola Biserica
Izvorul Tămăduirii.
†TEODOSIE
Arhiepiscopul Tomisului,
dimpreună cu poporul drept-credincios și cu slujitorii
Sfintelor Altare”.
