Sfântul Ștefan este prăznuit
pe 27 decembrie, în a treia zi după Nașterea Domnului.
- Publicitate -
Sfântul Ștefan s-a arătat
un apărător al credinței adevărate cu privire la persoană lui Hristos,
mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat și
S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus
blasfemie lui Moise și lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce
se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă
cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de
profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui. Furioși, evreii au
cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în chip
minunat în slavă, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine și
pentru cei care îl omorau: "Doamne nu le socoti lor păcatul acesta"
(Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfântului Ștefan a fost în
valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau uciși cu
pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune că trupul
Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale au fost
descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o
întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul sau scria "chiliel",
care în limba ebraică înseamnă "cununa", pentru că într-adevăr el a
luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Numele este de origine
grecească - Stephanos - și înseamnă "coroana", "ghirlandă",
"cununa" (cu care erau incununati învingătorii). La noi, formele
curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane,
Fănel, Fănică, Făniță, Fană, Fănică, iar uneori - sub influență străînă -
Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefăniță, mai
rar Ștef(i). Mai recent a apărut și formă feminină Stefanela (ce pare să fi
prins mai bine decât vechea Stefanida - numele unei mucenițe trecute în
calendar).
