„De apreciat” osârdia festivistă a autorităților locale privind debutul anului școlar. Din păcate, nu se mediatizează și opiniile salariaților din învățământ, vizavi de măsurile de austeritate, rod al unor guvernări succesive deplorabile de zeci de ani. (Legea alocării a 6% din PIB pentru educație este nerespectată!) Ce fac liderii de sindicat? Ca fost lider și director de școli, am fost mereu alături de colegii de la catedră sau de personalul administrativ ori de întreținere. O hibă demnă de luat în seamă de către federațiile sindicale este cea a asigurării unui fond de grevă special, din cotizațiile membrilor, care să asigure, pe o perioadă de mai multe săptămâni de proteste, eventual prin ieșirea în stradă, a echivalării cuantumului pentru „coșul zilnic” al protestarilor cu salariul diminuat și, desigur, al transportului către centrele de protest, la nivel național sau județean. Măsurile de austeritate propuse de un guvern incapabil să găsească soluții viabile, în sprijinul populației, sunt nu numai un experiment nefericit, cu consecințe extrem de grave pentru educație (majorarea normei didactice la 20 de ore săptămânal, mărirea efectivelor de elevi, comasarea școlilor, diminuarea burselor etc., etc.), ci și pentru întreaga națiune, indiferent de vârstă. Salariații din sfera educației sunt o forță deloc de neglijat, demnă de luat în seamă, printr-o bună organizare a luptei tuturor pentru recunoașterea locului deosebit în societate. Politizarea excesivă a personalului didactic slăbește enorm șansa unei reușite depline a formelor de protest. Deasupra intereselor oricărei formațiuni politice trebuie să se afle numai și numai cele ale comunității și, firesc, ale familiei. Succes deplin celor care și-au înțeles menirea de dascăl, fără a renunța la verticalitatea poziției lor în societate!