Săptămâna trecută, în noaptea de joi spre vineri, poetul a suferit un grav accident de circulație, în apropiere de Chișinău. La exact 48 de ore după accident, inima lui Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple și al unei poliinsuficiențe a sistemelor și organelor. Poetul Grigore Vieru, care a încetat din viață, în noaptea de sâmbătă spre duminică, în urma unui stop cardiac, a fost patriotul care a unit România și Moldova prin cuvântul scris, prin sinceritate și prin modestie, în ciuda regimurilor ostile de pe ambele maluri ale Prutului.
- Publicitate -
S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererita din fostul județ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic.
Pe 8 iunie 1960 s-a căsătorit cu Raisa, profesoară de română și latină, cu care are doi fii. În același an, Vieru s-a angajat ca redactor la revista "Nistru", în prezent "Basarabia", publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. A debutat editorial pe când era student, în 1957, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de critica literară. În timpul studenției, din cauza lipsurilor materiale, a fost nevoit periodic să abandoneze cursurile. După ce a absolvit, în 1958, Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea Filologie și Istorie, Grigore Vieru s-a angajat ca redactor la revista pentru copii "Scânteia Leninistă", actualmente "Noi", și a publicat a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuțe".
În 1977, a fost la Constanța
Anul 1968 a produs o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri "Numele tău". Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției, volumul a devenit obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Cartea "Duminica cuvintelor", apărută în 1969 și ilustrată de pictorul Igor Vieru, a avut un asemenea succes în rândul preșcolarilor încât a devenit lectură constantă în fiecare grădiniță.
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, i-a făcut o invitație oficială din partea Uniunii, căreia poetul i-a dat curs. Grigore Vieru a vizitat Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitația Uniunii Scriitorilor din România, a mers, împreună cu soția, prin mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca și Iași.
În 1978 i s-a publicat, la editura Junimea din Iași, volumul "Steaua de vineri", prefațată de Nichita Stănescu, prin care s-a rupt tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului.
Un adevărat succes a reprezentat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela" în 1982, regizat de Ion Popescu Gopo, cu muzica compusă de Eugen Doga, iar autorul textelor pentru cântece - Grigore Vieru.
Grigore Vieru a devenit membru de Onoare al Academiei Române în 1990 și membru corespondent în 1993. În 1992, a fost propus de Academia Română pentru Premiul Nobel pentru Pace și i s-a conferit titlul onorific de "Scriitor al poporului din Republica Moldova". În 1995, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, a fost sărbătorit oficial la București, Iași și la "Uniunea Scriitorilor din Chișinău". Anul următor, de Rusalii, poetul a pus o piatră funerară comună, pentru mama sa și pentru el, pe mormântul celei care i-a dat viață, cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga: "Pierzând pe mama, îți rămâne Patria, dar nu mai ești copil", iar pentru sine: "Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi". Sensul epitafului său Grigore Vieru l-a explicat celor prezenți: "A fi simplu nu este o treabă ușoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puțin în fiecare zi, în numele celor mulți, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?".
În decembrie 2008, a fost lansat la Iași volumul "Taina care mă apără", care cuprinde creațiile importante ale poetului din ultimii 50 de ani.
