Sâmbăta Mare, ultima zi dinaintea Paștelui, este dedicată pregătirilor finale pentru marea sărbătoare. Gospodinele se ocupă de cele mai importante bucate, fac ordine în casă și pregătesc hainele noi pe care membrii familiei le vor purta în zilele de Paști.
- Publicitate -
Tot în această zi are loc, de regulă, sacrificarea mielului, din care se gătesc preparate tradiționale precum drobul (cunoscut în Bucovina drept cighir), friptura și borșul de miel. Spre deosebire de Crăciun, mesele de Paști nu sunt foarte încărcate, accentul fiind pus mai ales pe primenirea sufletească și trupească. Femeile își pregătesc, de obicei, o cămașă nouă, cusută special pentru această ocazie, iar bărbații își cumpără cel puțin o pălărie nouă.
Un moment aparte este prepararea pascăi, care, fie că are loc în Sâmbăta Mare, fie în Joia Mare, este încărcată de semnificații simbolice. Forma și modul de preparare trimit fie la nașterea, fie la jertfa lui Iisus, iar gesturile repetate de-a lungul generațiilor sunt considerate purtătoare de puteri speciale. În unele zone, aluatul este folosit în ritualuri menite să aducă rod bogat pomilor sau să asigure prosperitatea gospodăriei.
Ajunul Paștelui are, la rândul său, o încărcătură spirituală aparte. Tradiția spune că în această noapte „se deschid cerurile”, iar practicile cu caracter magic sunt mai puternice ca oricând.
Din seara de sâmbătă și până la miezul nopții, oamenii rămân treji, aprind focuri în curți sau în apropierea bisericilor și se pregătesc pentru slujba de Înviere. Uneori, focurile sunt întreținute de tineri până în zori.
Înainte de plecarea la biserică, fiecare gospodină pregătește coșul pascal pentru sfințire. Acesta este așezat cu grijă, pe un ștergar curat, și conține o lumânare albă, ouă roșii, pască, cozonac, ouă încondeiate, carne și preparate din porc, zahăr, făină, hrean cu sfeclă, sare, usturoi, busuioc, cârnați și, uneori, un miel din aluat. Coșul este acoperit cu cel mai frumos ștergar, ca semn de respect pentru sărbătoare și de mândrie a gospodinei.
Sâmbăta Mare este însoțită și de numeroase credințe populare, care marchează încheierea Postului și trecerea spre bucuria Învierii:
- Se spune că, pentru sănătatea familiei, oasele și resturile de la miel trebuie îngropate la rădăcina unui pom roditor.
- Cine nu doarme în noaptea de Sâmbăta Mare își poate vedea dorințele împlinite, deoarece atunci „se deschid cerurile”.
- Dacă te împiedici în drum spre slujba de Înviere, ar fi semn de încercări în anul ce urmează.
- La bătaia clopotelor, este bine să ții un obiect de fier între dinți, pentru a fi ferit de dureri de măsele.
- Ouăle roșii sunt considerate protectoare împotriva ghinionului, iar cojile lor, îngropate în pământ, apără recoltele și animalele; pentru fetele nemăritate, păstrarea lor ar grăbi căsătoria.
