Dincolo de scenă sau de filmări, despre Jean Constantin se vorbește că a fost un om foarte iubit pentru bonomia și generozitatea lui. Lucru pe care îl auzisem, dar nu-l confirmase nimeni. Dar, ieri, membrii Asociației de pescuit și scufundări autonome "Albatros", prezenți la momentul omagial organizat întru cinstirea memoriei actorului constănțean stins recent, au vorbit la superlativ despre nea Jean.
La orele prânzului, am însoțit corabia "Corsarul", înconjurată de alte șase bărci, care au ieșit în larg, unde a fost lansat la apă un colac de salvare împodobit cu 83 de garoafe, tot atâtea câți ani ar fi împlinit maestrul în luna august.
Apoi, întorși la mal, am participat la o masă de pomenire, cu garizi și stavrizi proaspăt prăjiți, oferiți din suflet de o mână de oameni nu foarte bogați pentru cinstirea memoriei, într-un ultim gest de prețuire.
Și, în loc de slujba unui preot, un alt moment foarte emoționant l-a constituit recitarea unei poezii scrise cu o noapte înainte de unul dintre pescari, pe nume Nicolae Apostol, și care însumează tristețea pescarilor de a-l fi pierdut pe Jean Constantin.
Poate nu neapărat că despre morți trebuie să vorbești numai de bine, dar fie că am vorbit cu nea Gică sau nea Titi, sau cu secretarul asociației, Constantin Zabolotni, toți ne-au povestit că Jean a fost de o veselie contagioasă. "Printre noi se simțea liber, fără să aibă fotografi sau ziariști care să-l filmeze. De aceea, ne-am propus, nu neapărat pentru că a fost președintele acestei organizații, ci pentru că l-am iubit și l-am simțit foarte aproape de noi, să schimbăm denumirea asociației din «Albatros» în «Jean Constantin». Mai avem nevoie doar de consimțământul scris al doamnei Elena Jean, ca să-l depun la tribunal".
Pescărești despre nea Jean
r Nea Gică ne-a povestit gluma preferată pe care Jean Constantin o avea cu Stela Popescu când se vedeau la București. "Steluța, ești cea mai mare artistă, ești inegala-bilă interpretă, frumoasă, deșteaptă, ai de toate, dar ești țigancă!". La care Stela răspundea: "Așa e, mânca-mi-ai drobu’!".
r La înmormântarea lui Dan Spătaru, un tip foarte spilcuit, bine îmbrăcat, cu costum, se așează lângă nea Jean și îl întreabă: "Mata când o să mori tot așa multă lume o să vină?". Moment în care regretatul Jean i-ar fi pus masa în cap să-l omoare, dar s-a abținut, că nu se făcea la înmormântare. După care iar îl întreabă: "Nea Jeane, da n-ai să-mi dai și mie un pol?". Și, cu banii primiți, respectivul "domn în costum" a plecat lângă Dichiseanu, mai apoi lângă Arșinel. "Va să zică era cerșetor de lux… Asta a fost ultima poantă pe care mi-a povestit-o el", spunea Zabolotni.
Deocamdată nu știe nimeni dacă ar avea averi sau nu, în afara celor cunoscute, cum ar fi o mașină sau apartamentul de pe b-dul Ferdinand ori barca ce poartă numele mamei sale Caliopi. Cert este că se discută tot mai insistent despre moștenirea artistului.
"Eu am auzit de la un pescar ieri că, înainte de a muri, cu vreo două luni, a făcut un testament prin care i-ar fi lăsat totul ultimei lui soții, Elena Jean, fostă soție a marelui actor Gheorghe Cozorici și fostă sufleoare la Teatrul Național București. De fapt, pe toate cele trei soții ale sale le-a chemat Nina și cu niciuna nu a avut copii. Dar pentru el viața a fost o glumă tot timpul. Pe omul acesta nu l-am văzut niciodată supărat. Nu știu dacă putea să urască, pentru că nu era în starea lui să supere pe cineva. Nu înjura. Cât despre doamna Nina, în fiecare vară era aici cu noi. Și o lăuda ca pe o mare gospodină. A zis că este singura care știe să facă sarmale înfășurate în șorici", declara ieri Constantin Zabolotni.
Doamna Nina nu a fost prezentă ieri la omagiul pescarilor, aceștia afirmând că ar fi fost deranjată de mediatizarea unui eveniment atât de intim. Și tot ei, pescarii, spun că nici fratele și sora lui Jean Constantin nu au venit pentru că ar fi deranjați de cele prevăzute în testament. Acum, că or fi pescărești sau nu, vom afla în curând.
Tristețea pescarilor din Portul Tomis
de Nicolae Apostol
Maestre, de ce oare ai plecat?
Acum ne e mult mai greu
Știi bine. noi te-am respectat,
Aici era locul tău.
Lângă pescari, lângă mare
Eram veseli, optimiști,
Acum e o zi fără soare
Plecarea ta, și suntem triști.
O vedem pe Caliopi,
Barca ta de suflețel
Și ni se umezesc iar ochii,
Tristă e și ea la fel.
Nu are cine s-o îmbie
În mare peste talazuri,
Ne e dragă ca și ție
Dar acum avem necazuri.
Necazuri că am visat
Ochii noștri lacrimi cern,
Dar visul e-adevărat
Tu ne-ai părăsit etern.
De acolo de unde ești
Sus de tot din cerul sfânt
Vrem Jane să ne privești
Și pe noi, de pe pământ.
Ca amici să nu ne negi
Cât am fost toți la un loc
Îți jurăm acum pe veci
Nu te vom uita deloc.
Cel de sus a hotărât
Să te ia de lângă noi.
Portul este mohorât
Suntem triști, stingheri și goi.
4 iunie 2010
- Publicitate -
