Tradiții populare de Sfântul Pantelimon. "Ziua în care se scutură mărul de aur din Rai"

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este prăznuit de Biserică în ziua de 27 iulie. În tradiția românească, Sfântul Pantelimon mai e cunoscut și sub numele de Pintilie Călătorul, sărbătoarea fiind considerată hotarul dintre vară și toamnă. O sărbătoare ținută de cei care călătoreau mult și de cojocari, fiind, de asemenea, un prilej de a serba coacerea pepenilor verzi.

De Sfântul Pantelimon se obișnuia să se facă praznice, dându-se pomană mere și pere pentru sufletele copiilor morți.

Sărbătorea de pe 27 iulie era ținută de oameni și de frica furtunilor, a grindinei și a secetelor. Despre cei care munceau în această zi se zicea că vor muri la nu mult timp după, scrie Marcel Lutic în cartea sa, „Timpul Sacru”.

Se zicea, de asemenea, că Pintilie Călătorul apăra oamenii și animalele de boli. Vânătorii spun că din această zi iese cerbul din apă, iar apa se răcește. Cei care plecau la drumuri lungi se roagă pentru ocrotire lui Pintilie Călătorul. Această zi mai era cunoscută și drept „ziua în care se scutură mărul de aur din Rai”, iar oamenii mâncau mere.

În tradițiile populare se spune că de ziua Sfântului Pantelimon nu este bine să dormi ziua, deoarece nu te mai poți deștepta.

Prin multe sate era obiceiul ca această zi să fie serbată cu porumbi și dovleci fierți. Acatistul Sfântului Pantelimon se citește de către persoanele bolnave sau de cei apropiați pentru vindecare.

Slăvit între mucenici şi răbdător de chinuri al lui Hristos, Sfântul Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidiei, din regiunea Bitinia. A fost botezat de preotul Ermolae, iar numele pe care l-a primit la botez, Pantelimon, a fost ilustrat în cel mai deplin mod de viaţa sa, dăruindu-se celor în suferinţă, tămăduind, deopotrivă, trupurile şi sufletele, cu iscusinţa medicului, dar şi cu puterea credinţei. A primit o bună educaţie şi s-a pregătit pentru a deveni medic.

Pentru tămăduirile pe care le aducea bolnavilor fără să primească plată şi chemând numele Mântuitorului Hristos, a fost denunţat de medicii din cetate, fiind adus la judecată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor, declanşate de împăratul Diocleţian (284-305). A fost supus unor chinuri cumplite şi, în cele din urmă, omorât prin tăierea capului.