La sfârșitul lui 1875, ziarele vremii scriau despre un furt spectaculos care a zguduit societatea românească. Era vorba despre Tezaurul de la Pietroasa, sustras de la Muzeul Național și cunoscut pentru celebra piesă "Cloşca cu puii de aur".
- Publicitate -
Prin valoarea obiectelor furate, dar și prin modul de operare, acțiunea infracțională a fost cunoscută drept unul dintre marile furturi din istoria Bucureștilor.
Numerele din 21 noiembrie 1875 ale ziarelor menționau pe prima pagină un "furt foarte îndrăzneț", descris cu o bogăție de adjective, pentru a-i sublinia caracterul excepțional.
Potrivit relatărilor, camera în care se afla tezaurul era poziționată sub încăperea care servea ca bibliotecă şi cancelarie a Senatului. Se bănuia că mai mulți hoți au tăiat pardoseala din această ultimă încăpere, au spart tavanul camerei unde era ținut tezaurul, au coborât pe o frânghie şi au furat "Cloşca cu puii de aur".
După doar două zile, ziarele consemnau recuperarea prejudiciului.
În data de 23 noiembrie 1875, jurnaliștii consemnau că "Tezaurul de la Pietroasa s-a găsit", valoroasele obiecte fiind recuperate.
Hoțul Tezaurului de la Pietroasa, împușcat mortal pe când încerca să evadeze
Autorul a fost identificat în persoana unui anume Pantazescu, hoț profesionist, care comisese şi alte furturi. Povestea nu s-a oprit aici, pentru că suspectul a reușit să fugă din arest sărind pe fereastră. Evadarea i-a consolidat un statut similar cu al altor răufăcători celebri în epocă.
Ulterior, el a fost prins din nou și încarcerat la penitenciarul Cozia. De aici, Pantazescu ar fi încercat din nou să evadeze, fiind, cu această ocazie, împușcat mortal.
Jurnalistul Constantin Bacalbașa a relatat la momentul respectiv că Pantazescu a deteriorat parțial Tezaurul de la Pietroasa cu ocazia furtului și că ar fi vândut una dintre piesele furate unui bijutier-ceasornicar, care ar fi topit-o, potrivit publicației Historia.
