În sala "Tezaur" a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, poate fi admirată în aproape toată splendoarea ei, "Venus din Tomis". "Aproape", pentru că după cum ne-a obișnuit, brațul stâng îi lipsește de la umăr, din celălalt fiind lipsă mâna, iar piciorul stâng a rămas undeva în aer, rupt, într-o mișcare neterminată de 19 secole.
- Publicitate -
Multă lume i-a admirat formele perfecte albe, strălucitoare, decupate cu artă dintr-un bloc de marmură albă, însă nu multă lume îi știe și povestea. Zaharia Covacef, cercetător științific, ne-a spus-o zâmbind cu o oarecare mândrie firească, deoarece statuile astea sunt ca și copiii ei - le-a periat și le-a studiat pe fiecare-n parte, cu multă grijă. Capul Venerei nu se știe când a fost separat de trup, în secolele ce-au trecut peste ea, dar a fost găsit cu 31 de ani înainte de a i se găsi și corpul.
Descoperirile arheologice, în peninsulă, sunt oarecum la voia întâmplării. Ridicarea Constanței pe ruinele vechiului Tomis nu permite efectuarea unor cercetări sistematice prin care să se urmărească pas cu pas reconstituirea imaginii vechii cetății. Iar "voia întâmplării" intervine ori de câte ori se mai produc lucrări utilitare în zonă. Se poate spune că șansa unor importante obiecte de tezaur de a ieși la lumină - sau mai bine zis, șansa noastră de a pune mâna pe ele - ține, de exemplu, de efectuarea lucrărilor de canalizare.
Cam așa s-a întâmplat și în anul 1973, când, în timp ce se săpau șanțurile pentru cabluri de telefonie, s-a găsit capul Afroditei. Cercetătorul Zaharia Covacef a luat-o în primire și, îndepărtarea stratului de pământ a scos la iveală un chip divin. Capul a fost expus în vitrina muzeului lângă alte trei capete găsite tot în zona peninsulară. Doar atât li se dezvăluise Afrodita arheologilor. "Nu știam cărui tip aparține această Veneră", povestește cercetătoarea Zaharia Covacef. Dacă e Venus Pudica (cea care încearcă a-și acoperi nuditatea), Genetrix (de obicei pe lângă Eros sau cu el în brațe, simbolul fertilității și-al maternității), sau Anadyomene (tip din care au evoluat celelalte două, cu care se pot combina, ce sugerează natura marină a zeiței - creată din spuma mării).
În 2004, cu ocazia reabilitării conductei de canalizare din peninsulă, șanțurile, mai adânci decât în cazul celor de telefonie, au furnizat noi descoperiri arheologice. Între care și restul statuii "Venus din Tomis" găsit puțin mai sus de muzeu în dreptul fostului "Pelican". "De cum am văzut-o mi-am dat seama că ea e", zâmbește doamna Covacef, "m-am contrazis cu colegii, eu insistam că avem capul. Când le-am adus împreună s-au convins și ei. Capul se potrivea perfect". Statuia din marmură albă, șlefuită până la transparență are aproximativ 80 cm - Venera având aproape 60 cm, restul ocupându-l soclul. Aparține tipului Aphrodita Anadyomene, surprinsă într-o poză inedită - doar ce-a ieșit din mare și se îmbracă. "Are la picioare delfinul - simbol al apartenenței ei marine. Are papuci romani. Cu dreptul s-a încălțat deja, cu celălalt nu. Pe glezna dreaptă are o brățară și ea este aplecată să-și prindă brățara și pe stângul" ne explică cercetătoarea o întreagă acțiune pe care o face zeița încă din sec. II d.Hr., de când a fost creată. "Suportul statuii este sub formă de altar, lucrat și el cu foarte multă atenție, iar pe altar este un alt suport canelat. Veșmântul este îngrămădit jos, iar ea are cumva expresia de ușoară teamă să nu fie prinsă în această ipostază… golașă". În același an 2004, darnic pentru muzeul constănțean, la scurte intervale de timp au fost găsite încă două trupuri venusiene. Fără cap.
Cercetătorul a făcut o descriere amănunțită Venerelor din muzeu (dar nu numai) în volumul publicat la editura MEGA și lansat pe 3 mai, "Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța", al cărui autor este.
