Bebelușul începe să plângă în toiul nopții și nu știi ce i s-ar fi putut întâmpla.
- Publicitate -
În ciuda eforturilor tale de a-l liniști prin mângâieri și vorbe frumoase, micuțul nu se liniștește. Există mai multe cauze care l-ar putea determina pe cel mic săplângă în toiul nopții - fie l-a deranjat un anumit zgomot, miros, așternutul, fie pentru că a visat urât.
De obicei, micuțul visează urât spre sfârșitul nopții. Atunci când el începe să plângă în prima parte a nopții, poate fi vorba despre o altă spaimă. Bebelușul manifestă semne fizice de frică: transpirație abundentă, respirație sacadată, comportament de panică. În acest caz, copilul este greu de consolat, pentru că doarme profund.
Specialiștii spun că fenomenul este similar somnambulismului. Mămica nu trebuie să se îngrijoreze. O spaimă nocturnă este o problemă de maturizare a sistemului veghe - somn. Tulburarea activează sistemul neurovegetativ, al angoasei, de unde provin aceste manifestări de frică.
Când mămica se confruntă cu astfel de situații, îl poate consola pe cel mic legănându-l.
În cazul în care micuțul se află la vârsta la care poate vorbi, mămica ar trebui să-l roage să-i povestească ce a visat, după care să-i explice că nimic nu este real și să-i spună că este alături de el. Specialiștii spun că este mai bine să procedezi așa, decât să încerci să îl convingi că nu este nimic sub patul său ori nu a intrat nimeni în cameră. În caz contrar, s-ar putea ca atitudinea ta să îi dezvolte mai târziu diferite spaime.
Medicii recomandă ca mămica să nu ia copilul în același pat cu ea, pentru că micuțul se va obișnui, iar apoi nu va mai vrea să doarmă singur.
Mămicile nu trebuie să fie îngrijorate de visele urâte pe care le are micuțul decât atunci când ele devin dese și mereu pe aceeași temă. În acest caz, mămica ar trebui să discute cu psihiatrul pentru a descoperi dacă micuțul nu a fost cumva traumatizat de un eveniment care ar fi putut antrena repetarea acestor vise.
Pentru a evita ca micuțul să viseze urât noaptea, mămica trebuie să elimine sursele de stres de pe timpul zilei, să îi vorbească cu blândețe, să nu îl amenințe. De asemenea, trebuie să evite să îi citească seara, înainte de culcare, povești cu animale de care i-ar putea fi teamă. Sunt mult mai indicate poveștile scurte și amuzante, pentru că oricum este mult prea mic să le înțeleagă pe cele cu morală.
Bebelușul începe să plângă în toiul nopții și nu știi ce i s-ar fi putut întâmpla.
În ciuda eforturilor tale de a-l liniști prin mângâieri și vorbe frumoase, micuțul nu se liniștește. Există mai multe cauze care l-ar putea determina pe cel mic săplângă în toiul nopții - fie l-a deranjat un anumit zgomot, miros, așternutul, fie pentru că a visat urât.
De obicei, micuțul visează urât spre sfârșitul nopții. Atunci când el începe să plângă în prima parte a nopții, poate fi vorba despre o altă spaimă. Bebelușul manifestă semne fizice de frică: transpirație abundentă, respirație sacadată, comportament de panică. În acest caz, copilul este greu de consolat, pentru că doarme profund.
Specialiștii spun că fenomenul este similar somnambulismului. Mămica nu trebuie să se îngrijoreze. O spaimă nocturnă este o problemă de maturizare a sistemului veghe - somn. Tulburarea activează sistemul neurovegetativ, al angoasei, de unde provin aceste manifestări de frică.
Când mămica se confruntă cu astfel de situații, îl poate consola pe cel mic legănându-l.
În cazul în care micuțul se află la vârsta la care poate vorbi, mămica ar trebui să-l roage să-i povestească ce a visat, după care să-i explice că nimic nu este real și să-i spună că este alături de el. Specialiștii spun că este mai bine să procedezi așa, decât să încerci să îl convingi că nu este nimic sub patul său ori nu a intrat nimeni în cameră. În caz contrar, s-ar putea ca atitudinea ta să îi dezvolte mai târziu diferite spaime.
Medicii recomandă ca mămica să nu ia copilul în același pat cu ea, pentru că micuțul se va obișnui, iar apoi nu va mai vrea să doarmă singur.
Mămicile nu trebuie să fie îngrijorate de visele urâte pe care le are micuțul decât atunci când ele devin dese și mereu pe aceeași temă. În acest caz, mămica ar trebui să discute cu psihiatrul pentru a descoperi dacă micuțul nu a fost cumva traumatizat de un eveniment care ar fi putut antrena repetarea acestor vise.
Pentru a evita ca micuțul să viseze urât noaptea, mămica trebuie să elimine sursele de stres de pe timpul zilei, să îi vorbească cu blândețe, să nu îl amenințe. De asemenea, trebuie să evite să îi citească seara, înainte de culcare, povești cu animale de care i-ar putea fi teamă. Sunt mult mai indicate poveștile scurte și amuzante, pentru că oricum este mult prea mic să le înțeleagă pe cele cu morală.
