Situată la circa 100 km de Constanța și la 30 km de municipiul Tulcea, între satele Poșta și Telița, pe valea Cilicului, mănăstirea Celic Dere a fost construită către mijlocul secolului al XIX-lea ca mănăstire de maici.
- Publicitate -
Având aspectul unui sat cu gospodării împrăștiate, în care se remarcă în mod deosebit casa stareței, casă ce adăpostește muzeul de artă ecleziastică și biserica, în curtea mânăstirii se află o moară de vânt, considerată monument de arhitectură.
Aceasta din urmă a fost ridicată la începutul secolului 20, operă a arhitectului Toma Dobrescu, printre puținele construcții etajate de acest gen din România. La demisol, se găsește biserica de iarnă, la parter, biserica de vară. Muzeul mănăstirii, organizat în fostul atelier de pictură religioasă și de țesut covoare, este dețină-torul unui important tezaur de obiecte de cult, între care 43 de cărți bisericești tipărite între 1643-1843. Exemplarul cel mai valoros al colecției este, fără îndoială, Biblia de la București, din 1688.
Apariția acestui așezământ monahal dobrogean se leagă de anii de sfârșit ai veacului al XVIII-lea, moment în care câțiva călugări ardeleni veniți de la Sfântul Munte Athos au rămas în această poiană de pe raza satului Telița, nu departe de satele de mocani (păstori transhumați din Ardeal, stabiliți în Dobrogea). Aici, ei au construit un schit și câteva chilii. Un nefericit incendiu a distrus așezământul. Între anii 1833-1840, arhimandriții Dositei Crihau, Paisre și Atanasie Lisavenco, cu binecuvântarea Mitropoliei grecești din Tulcea și aprobarea dată de sultanul Abdul Medgid în anul 1840, reușesc să reclădească noul așezământ monahal Celic Dere, nume dat după cel al locului în care s-au stabilit. Dere = vale, Celic de la cuvântul cilec = fragi, și care s-a metamorfozat prin uzanță în "Celic" sau "Cilic".
În 1846, s-a construit prima biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului și un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil - ce servea și ca trapeză (sală de mese). Tot atunci, s-a hotărât ca Mănăs-tirea Celic Dere să rămână pentru călugărițe, călugării fiind strămutați lângă balta Saon, unde vor construi un nou așezământ monahal ce va purta numele locului.
În 1916, biserica a fost terminată "la roșu", iar finisările în 1932, când, la 22 octombrie, s-a săvârșit sfințirea. Planurile aparțin arh. Toma Dobrescu iar picturile, execu-tate în frescă, artistului plastic Gheorghe Eftimiu. Sculptura a fost executată de Ion Dinea.
Episcopul Nifon poate fi considerat al doilea ctitor al mănăstirii, datorită activității culturale și spirituale pe care a depus-o.
În incinta mănăstirii s-a înființat o școală primară pentru adulți până la vârsta de 40 de ani și o școală atelier de pictură bisericească. S-a organizat corul bisericesc și un atelier de covoare, de țesături naționale cu o secție de broderii artistice.
