Toți copiii manifestă anumite temeri, considerate firești în dezvoltarea lor. De exemplu, este normal ca unui copil de doi anișori să-i fie frică de statul pe oliță sau, chiar și la vârste puțin mai mari, să meargă singur într-o cameră întunecată. În mod frecvent, însă, copiilor le este frică de monștrii pe care și-i închipuie pândindu-i în întuneric, gata să-i înșface. Aceste etape sunt normale, dar trebuie depășite.
- Publicitate -
Cea mai des manifestată teamă a celor mici este de Bau-Bau sau de monștri. Copiii refuză să intre într-o cameră întunecată sau să meargă, singuri, la baie, de teamă că din cotloanele întunecate sau de după ușă va sări un monstru care îi va ataca. De obicei află despre aceste entități de la părinți sau alte rude, care îi amenință cu "venirea lui Bau-Bau" dacă nu mănâncă tot din farfurie sau dacă nu se spală pe dinți înainte de culcare, ori de la desene animate. E de ajuns să li se spună o dată de existența acestor arătări, pentru ca imaginația lor să țeasă înfățișarea, caracteristicile fizice, ba chiar și preferințele locative sau culinare. Psihologii atrag atenția că amenințarea cu Bau-Bau nu trebuie folosită, sub nicio formă, în educația copiilor. Chiar dacă, pe termen scurt, părinții vor atinge scopul dorit, adică cei mici vor mânca tot din farfurie, pe termen lung efectul va fi de alimentare a temerilor. Educația trebuie făcută fără prezențe monstruoase, cărora copiilor să le știe de frică. Din contră, părinții au un rol esențial în ajutarea celor mici să-și depășească angoasele.
Nu le spuneți că sunt fricoși!
Pentru a-i ajuta să-și depășească teama, părinții trebuie, în primul rând, să vorbească cu micuții despre ceea ce le provoacă frică. "Se impune ca părinții să vorbească permanent cu cel mic despre sursa fricii lui și să afle care sunt sentimentele prichindelului; astfel vor găsi o soluție pentru a-l face să le depășească", este sfatul psihologului Cristina Gemănaru. Atenție! Copiii nu trebuie convinși să treacă peste frică spunându-li-se că sunt "fricoși" sau că "râd ceilalți copii". În felul acesta, cei mici se vor simți nesiguri pe ei și se vor închide în ei. O altă metodă este de a-i însoți pe cei mici în încăperea unde cred ei că s-ar ascunde monstrul și de a-l căuta peste tot pe unde s-ar putea ascunde: pe sub pat, prin dulap sau după ușă. Li se va demonstra astfel copiilor că sunt în siguranță.
Pe de altă parte, nici atitudinea extremă, de a fi hiperprotectivi cu micuții nu este indicată. Prichindeii nu trebuie ținuți departe de lucrurile înfricoșătoare; când spun că nu vor să intre într-o cameră pentru că apare Bau-Bau, nu renunțați la a-l mai trimite sau nu vă grăbiți să-l însoțiți. Lăsați-l să dea piept singur cu unele situații, dar având grijă să-l monitorizați mereu. Astfel se va convinge singur că nu este niciun monstru după ușă. Mai mult, părinții vor putea să ofere respectivele situații drept exemple pentru dățile următoare când micuții vor invoca din nou sentimentul de frică. Părinții vor putea să evidențieze că nu s-a întâmplat nimic rău.
