Da’ presa cu cine ține?

Ce nu am înțeles niciodată la organele de presă de la noi este aversiunea fățișă față de oricine sau orice le-ar putea lipi pe frunte eticheta de "ziarul/televiziunea lui X, Y sau Z". Când chiar așa este! Orice canal de informare în masă, indiferent că e audio, video sau folosește cuvântul scris, aparține cuiva. Ori Cuiva. Așa este în democrație, este ok, este frumos, cine are bani să țină un ziar ori un post radio sau TV n-are decât. Nu s-a inventat încă publicația care să se autofinanțeze exclusiv din vânzări, așa că dacă vrei să faci afaceri în presă din start impui o anume cenzură, oricât de mult ai încerca să eviți să tai cu satârul din avântul redactorilor tăi. Încă o dată: asta-i viața, astea sunt regulile, nu avem ce face.

Beleaua este că puține sunt redacțiile românești care să aibă ouăle necesare să-și asume orientările politice (pentru că totul se rezumă la nenorocita de politică), și o tot dau cotită, acoperindu-se cu etichete de "cotidian independent, neatârnat" ș.a.m.d. Pe cale de consecință, cum naiba să nu te oftici când vezi că, peste ocean, The New Yorker, de exemplu, iese și anunță franc că sprijină candidatura democratului Obama? Și mai și argumentează: "Țara trebuie să aibă un lider sensibil intelectual și emoțional la complexitatea planetei noastre agitate. Acest lider are un nume: Barack Obama". Episodul nu e singular în State, în campania de acum patru ani mai multe ziare sprijinindu-l ba pe Kerry, ba pe Bush.

Nu este nimic în neregulă în a anunța opinia publică: "Fraților, noi credem în doctrina social-democrată, drept urmare nu veți citi în aceste pagini critici la adresa reprezentanților acestui partid". Punct. Înlocuiți "social-democrat" cu ce vreți: liberal, democrat-liberal, de stânga, de dreapta, de extremă ascunsă etc.

Este mult mai civilizat să-ți avertizezi audiența. Este o atitudine responsabilă, demonstrează seriozitate, consecvență, asumarea unei poziții, chiar dacă, de pildă, orientarea ar putea fi greșită și te trezești că ții cu fasciștii. Cum însă noțiuni ca "responsabil", "seriozitate", "asumare" sunt rara avis în peisajul autohton, electoratul are toate șansele să orbecăie în continuare în talmeș-balmeșul oferit de media românească.