În legătură cu întrebarea de mai sus care a apărut în "Cuget liber" vă relatez o întâmplare, dintre altele pe care le-am trăit și la care am participat.
- Publicitate -
În seara 21-22 decembrie 1989 am fost de securitate la școală, împreună cu directorul adjunct, propagandist al Partidului Comunist. De acesta m-am izolat în laboratorul de chimie unde am urmărit evenimentele de la Timișoara la postul de radio "Europa Liberă".
Dimineața - 22 decembrie 1989, ora 8.30, am plecat acasă. În fața casei, fiica mea împreună cu soția mă așteptau. "Să-ți dau o veste proastă", a spus fiica, "a anunțat la radio că generalul Milea s-a sinucis". Șocat de acest eveniment, ne-am deplasat toți trei spre Casa Albă, atunci sediul Comitetului județean PCR. Acolo erau foarte mulți manifestanți. La un moment dat, din mulțime s-a strigat: "Jos Ceaușescu!", "Jos Comunismul!". Acest strigăt a constituit scânteia Revoluției din 1989 la Constanța. Împreună cu o parte din manifestanți, am spart geamurile de la parter și am pătruns în clădire. O parte pe scara unde urca primul secretar al PCR și alții au pătruns pe scara de serviciu a salariaților obișnuiți, din str. Traian.
Acest puhoi de oameni s-a întâlnit în sala ovală cu primul-secretar Marina înconjurat de garda lui de corp, la care ne-am aliat și noi și l-am condus în biroul lui.
Aici am hotărât arestarea lui și, în prezența noastră, a anunțat mulțimea din fața Casei Albe că și-au dat demisia, el și Comitetul Județean al PCR.
De asemenea, l-am obligat să ia legătura prin telefon cu comandantul securității județului Constanța să-i dea ordin să nu tragă în manifestanți, lucru pe care l-a făcut fără să comenteze.
În acest moment, am luat ștampila de pe biroul lui și i-am arătat-o lui Cercel, liderul mani-festanților, cel mai înrăit împotriva comunismului din cauza celor câțiva ani pe care i-a petrecut în pușcărie.
După arestarea lui Marina, am expediat tot activul de partid împreună cu secretarul cu problemele agrare, Crețu, din Casa Albă, și în câteva zeci de minute am luat în stăpânire sediul Comitetului Județean PCR.
Apoi am format un front de luptă care a hotărât să luăm conducerea instituțiilor statului. În acest sens, am format un grup de manifestanți și am ocupat Poșta și Telefoanele.
Am participat la instalarea stației de amplificare în balconul Casei Albe, de unde ne-am adresat mulțimii, zi și noapte. Am stabilit legătura telefonică între Consiliul Frontului Salvării Naționale și Consiliul nostru. Am întărit paza următoarelor obiective: Laboratorul de apă, Întreprinderea de morărit și panificație, CET, ICIL. Am participat la organizarea mitingului din 23 decembrie 1989, prin transmiterea de manifeste în oraș și la întreprinderile: IHR Mamaia, ITTA, Dacia Service.
În aceeași zi, m-am dus la școala unde lucram și am dat jos de pe pereți tablourile lui Ceaușescu, apoi m-am dus la Inspectoratul Școlar Județean și am transmis ordinul Consiliului FSN Constanța: să fie înlocuită vechea conducere cu cadre cu apartenență la programul FSN-ului nostru.
Am confecționat brasarde pe care le-au purtat pe mâna stângă participanții la revoluție. Am făcut aprovizionarea cu alimente a militarilor și a civililor de la Casa Albă. Am mobilizat tinerii pentru a participa la mitingul din fața CC al PCR-București. Am marcat cu var "Zona fără comunism" din fața Casei Albe.
Am participat la toate ședințele de constituire a consiliilor FSN-ului până la alegerile democratice din 1990 și cunosc situația reală în care revoluția a fost "furată" de elita șlefuită în vechiul regim.
Aceasta este întâmplarea pe care am trăit-o și la care am participat activ și pe care v-am relatat-o pentru a constitui un plus de informație la istoria încă nescrisă a Revoluției Române.
