Pe plaja plină de turiști, un salvamar scrutează orizontul. Un turist nervos se apropie de salvamar.
- Auzi, dom’le!
- Da, dom’le, zi!
- Vreau să fac o reclamație.
- La salvamar?!
- Da!
- Spuneți!
- Da’ uită-te, dom’le, la mine când vorbesc cu tine.
- Nu pot, că trebuie să mă chiombesc spre larg, pe mare, să nu se înece vreunu’.
- E, tot asta vreau și eu să reclam.
- Ce?!
- M-am înecat ieri și nu m-a salvat nimeni.
- Aoleo, v-ați înecat ieri?!
- Da!
- Păi, atunci, cum sunteți acum, aici?!
- E, până la urmă m-am salvat singur, de aceea vreau să reclam că nu am fost salvat de nici un salvamar.
- Unde v-ați înecat, dom’le, cum s-a întâmplat?
- Așa, deci, am venit pe litoral, ca turistu’, de, și aseară când luam masa la restaurant, m-am înecat cu ciorbă.
- A, păi, atunci nu-i treaba noastră.
- Cum așa, da’ a cui?!
- Salvamarii salvează lumea de la înec numai din mare, aici, pe plajă.
- Cum, dom’le, adică trebuia să vin cu ciorba de la restaurant s-o mănânc în mare, trebuia să înot cu ciorba-n mână printre valuri?!
- Da!
- Nu puteam să înot cu farfuria de ciorbă în mână, c-o vărsam. Unde mai pui că marea-i sărată și dacă-mi săreau stropi de apă de mare în ciorbă, ce făceam, că io mănânc fără sare.
- Ca să puteți fi salvat de salvamari trebuia să fiți în apă, în mare.
- Păi, stai, dom’le, dacă eram la munte, ce făceam, mă cocoțam cu ciorba în vârful muntelui?
- Sigur, doar că acolo nu vă salvau salvamarii.
- Da’ cine?!
- La munte e salvamontul.
- A, da, aveți dreptate.
- Păi, da!
- Auzi, da’ dacă la mare e salvamar și la munte e salvamont, la mine la țară avem gârlă, acolo cum îi zice, salvagârlă?!
Roland VOINESCU
