Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța va pune cruce contractului cu SC "Rosal Ecologic & Recycling System" SRL București. Înțelegerea, parafată la data de 1.07.2006, se referă la administrarea incineratorului din portul Constanța, de către firma bucureșteană.
- Publicitate -
Ultima soluție
În schimbul dreptului de a exploata instalația, "Rosal" se angajase să achite o chirie de 21.000 euro pe lună. Chestia e că din 21 octombrie și până azi, administrația portuară a emis facturi de 1.016.944 lei, iar "Rosal" a achitat doar 228.756 lei, afirmă Constantin Matei, directorul general al CNAPMC. Restanța foarte mare, de 778.185 lei (7.781.850.000 lei vechi) obligă, acum, administrația portuară să treacă la măsura radicală: stoparea colaborării păguboase și demararea acțiunilor pentru recuperarea creanței.
Un proiect ambițios
Incineratorul din portul Constanța este destinat distrugerii deșeurilor periculoase. Instalația este automatizată, computerizată, ultramodernă și are o capacitate de incinerare de 357 tone pe an – afirmă Gheorghe Iorov, directorul general adjunct al CNAPMC. Ea a fost concepută și realizată în cadrul unui sistem de dotări menite să asigure managementul deșeurilor din portul Constanța.
Ambițiosul proiect a fost demarat în 1998 și avea în vedere realizarea unei rampe ecologice, a incineratorului pentru deșeurile periculoase provenite de la spitalele și dispensarele din port și oraș, a stației de tratare a apelor uzate și de santină, a stației de tratare a deșeurilor de levigat și achiziționarea unei nave colectoare pentru deșeurile din bazinul portuar. Proiectul a fost dus la bun sfârșit până în vara anului 2007. Dacă, inițial, fusese evaluat la 30,5 milioane euro, costurile finale au fost de 22 milioane euro. Finanțarea a fost asigurată de Banca Europeană de Investiții, în proporție de 49%, iar restul de 51%, din fondurile proprii ale administrației portuare.
Tariful eșecului
Achiziționarea incineratorului a costat circa 2,5 milioane euro. CNAPMC și-a făcut calculul să recupereze cheltuiala în 10 ani. Tocmai de aceea a fixat chiria de 21.000 euro – un nivel foarte ridicat -, pe care "Rosal" și-a luat responsabilitatea să o achite. Pentru aceasta, ea a fixat un tarif de 2,5 euro pe kilogramul de deșeuri distruse.
Afacerea nu a mers. "Rosal" nu a găsit clienți în sistemul medico-sanitar din port și din municipiul Constanța care să achite tariful exorbitant. Firma n-a avut trecere nici în fața portuarilor și armatorilor, care nu au obligația să incinereze deșeurile, ci să le predea la rampa ecologică, care percepe un tarif cu mult mai mic. Pe de altă parte, regimul de zonă liberă și măsurile de securitate impuse de Codul ISPS au încurcat și mai mult socotelile. Ele reprezintă o barieră pentru cei ce ar voi să aducă deșeuri în port.
Până la închiderea ediției, nu am reușit să aflăm și punctul de vedere al SC "Rosal Ecologic & Recycling System", în ciuda promisiunii conducerii acesteia că vom fi contactați.
Înalte rațiuni de stat
Realitatea a demonstrat că atât CNAPMC, cât și "Rosal" și-au făcut calcule greșite. Dar prostia pleacă de la consultantul germano – austriac OVM, care a gândit construcția unui incinerator de mare capacitate și foarte costisitor, în incinta portului, pentru nevoile reduse ale câtorva spitale și dispensare din Constanța. Cantitatea de 357 tone de deșeuri periculoase pe an, cât este necesar pentru funcționarea instalației la întreaga capacitate, n-ar putea fi asigurată nici de întregul sistem medico-sanitar din România.
Oare ce înalte rațiuni de stat a avut în vedere Ministerul Transporturilor atunci când a aprobat construcția în portul Constanța, pe banii administrației (obținuți din chirii și tarife de la agenții economici) a unei instalații de incinerare mamut, care nu le servește portuarilor? A vrut să le facă buzunarul mare furnizorilor instalației și constructorilor? Poate că acesta este răspunsul corect.
CNAPMC nu are de ales. După ce reziliază contractul, va încerca să găsească alt administrator. Iar de nu se va oferi nimeni, va trebui să se așeze la cârma afacerii și să o pună pe picioare. Va fi misiunea ei imoposibilă.
Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța va pune cruce contractului cu SC "Rosal Ecologic & Recycling System" SRL București. Înțelegerea, parafată la data de 1.07.2006, se referă la administrarea incineratorului din portul Constanța, de către firma bucureșteană.
Ultima soluție
În schimbul dreptului de a exploata instalația, "Rosal" se angajase să achite o chirie de 21.000 euro pe lună. Chestia e că din 21 octombrie și până azi, administrația portuară a emis facturi de 1.016.944 lei, iar "Rosal" a achitat doar 228.756 lei, afirmă Constantin Matei, directorul general al CNAPMC. Restanța foarte mare, de 778.185 lei (7.781.850.000 lei vechi) obligă, acum, administrația portuară să treacă la măsura radicală: stoparea colaborării păguboase și demararea acțiunilor pentru recuperarea creanței.
Un proiect ambițios
Incineratorul din portul Constanța este destinat distrugerii deșeurilor periculoase. Instalația este automatizată, computerizată, ultramodernă și are o capacitate de incinerare de 357 tone pe an – afirmă Gheorghe Iorov, directorul general adjunct al CNAPMC. Ea a fost concepută și realizată în cadrul unui sistem de dotări menite să asigure managementul deșeurilor din portul Constanța.
Ambițiosul proiect a fost demarat în 1998 și avea în vedere realizarea unei rampe ecologice, a incineratorului pentru deșeurile periculoase provenite de la spitalele și dispensarele din port și oraș, a stației de tratare a apelor uzate și de santină, a stației de tratare a deșeurilor de levigat și achiziționarea unei nave colectoare pentru deșeurile din bazinul portuar. Proiectul a fost dus la bun sfârșit până în vara anului 2007. Dacă, inițial, fusese evaluat la 30,5 milioane euro, costurile finale au fost de 22 milioane euro. Finanțarea a fost asigurată de Banca Europeană de Investiții, în proporție de 49%, iar restul de 51%, din fondurile proprii ale administrației portuare.
Tariful eșecului
Achiziționarea incineratorului a costat circa 2,5 milioane euro. CNAPMC și-a făcut calculul să recupereze cheltuiala în 10 ani. Tocmai de aceea a fixat chiria de 21.000 euro – un nivel foarte ridicat -, pe care "Rosal" și-a luat responsabilitatea să o achite. Pentru aceasta, ea a fixat un tarif de 2,5 euro pe kilogramul de deșeuri distruse.
Afacerea nu a mers. "Rosal" nu a găsit clienți în sistemul medico-sanitar din port și din municipiul Constanța care să achite tariful exorbitant. Firma n-a avut trecere nici în fața portuarilor și armatorilor, care nu au obligația să incinereze deșeurile, ci să le predea la rampa ecologică, care percepe un tarif cu mult mai mic. Pe de altă parte, regimul de zonă liberă și măsurile de securitate impuse de Codul ISPS au încurcat și mai mult socotelile. Ele reprezintă o barieră pentru cei ce ar voi să aducă deșeuri în port.
Până la închiderea ediției, nu am reușit să aflăm și punctul de vedere al SC "Rosal Ecologic & Recycling System", în ciuda promisiunii conducerii acesteia că vom fi contactați.
Înalte rațiuni de stat
Realitatea a demonstrat că atât CNAPMC, cât și "Rosal" și-au făcut calcule greșite. Dar prostia pleacă de la consultantul germano – austriac OVM, care a gândit construcția unui incinerator de mare capacitate și foarte costisitor, în incinta portului, pentru nevoile reduse ale câtorva spitale și dispensare din Constanța. Cantitatea de 357 tone de deșeuri periculoase pe an, cât este necesar pentru funcționarea instalației la întreaga capacitate, n-ar putea fi asigurată nici de întregul sistem medico-sanitar din România.
Oare ce înalte rațiuni de stat a avut în vedere Ministerul Transporturilor atunci când a aprobat construcția în portul Constanța, pe banii administrației (obținuți din chirii și tarife de la agenții economici) a unei instalații de incinerare mamut, care nu le servește portuarilor? A vrut să le facă buzunarul mare furnizorilor instalației și constructorilor? Poate că acesta este răspunsul corect.
CNAPMC nu are de ales. După ce reziliază contractul, va încerca să găsească alt administrator. Iar de nu se va oferi nimeni, va trebui să se așeze la cârma afacerii și să o pună pe picioare. Va fi misiunea ei imoposibilă.
