Obor are faima de a fi primul cartier de proprietari construit în Constanța, în timpul regimului comunist. La începutul anilor ´70, când exista doar pe planșetele proiectanților, era conceput ca o zonă eminamente rezidențială. Edilii limitaseră funcția sa economică la două-trei magazine, la câteva unități ale cooperației meșteșugărești, o farmacie și cam atât. Tocmai de aceea, zona este săracă în spații comerciale.
- Publicitate -
Sic transit…
După 1990, inițiativa privată a pătruns rapid în cartier. Între blocuri s-au construit spații destinate magazinelor, piețelor agroalimentare și tot mai multe apartamente au devenit sedii pentru afaceri.
În primul deceniu de economie de piață, dominat de privatizare, refor-mă, inflație și sărăcie, întreprinzătorii privați s-au orientat spre comerț. În cartier, s-a produs o inflație de magazine alimentare și buticuri. Erau afacerile care mergeau cel mai bine, căci toată lumea avea nevoie de mâncare și mărunțișuri pentru gospodărie.
Anul 2000 a dat startul creșterii economice. O parte dintre prăvălii și-au schimbat profilul. În locul vânzătorilor de alimente și nimicuri au apărut agenții imobiliari, vânzătorii de telefoane mobile și bancherii.
În anii de boom economic 2006 - 2008, creditele, terenurile, serviciile medicale și automobilele s-au vândut foarte bine. Băncile, socie-tățile imobiliare, auto-show-urile, farmaciile și cabinetele medicale
s-au bătut să câștige orașul stradă cu stradă, cartier cu cartier. După deschiderea hiper-market-ului Kaufland, în 2007, alte câteva magazine alimentare din Obor au fost nevoite să lase locul unor afaceri mai prospere. Criza economică din 2009 - 2011 a adus și ea câteva retușuri importante în peisajul comercial al cartierului, mai ales în sectorul imobiliar și auto.
O radiografie economică
Ieri, am pornit la pas prin cartier, încercând să iau pulsul comercial al cartierului. Bugetul de timp pentru redactarea acestui reportaj mi-a permis să radiografiez viața economică pe un segment al bulevardului 1 Decembrie 1918, pe partea opusă Kaufland-ului, mărginit de șoseaua I.C. Brătianu și strada București.
Pe o lungime de circa 400 de metri, am identificat un număr de 37 afaceri, mai mari sau mai mici: 3 agenții ale unor bănci, 3 cabinete medicale, 3 farmacii, 2 magazine de aparatură medicală, 3 unități de alimentație publică (cofetărie, patiserie), 3 magazine de îmbrăcăminte, 2 săli de jocuri electronice cu bar, 2 unități de frizerie - coafură, 2 magazine de electronice, 2 case de schimb valutar, o firmă de crewing, un atelier de ceasornicărie și altul de bijuterii, o sală de fitness, un magazin de mobilă, un punct de vânzare a produselor agricole cu 2 întreprinzători, o agenție imobiliară și alta de turism, un atelier de încărcare a cartușelor, un birou notarial, un magazin de birotică și ștampile. Patru spații comerciale ocupate, până de curând, de un magazin de pește, o agenție bancară, un magazin de încălțăminte și un magazin pentru nunți erau închise sau în schimbare de profil.
Doamnele, la cârma afacerilor
Dar să lăsăm statistica și să pătrundem în miezul afacerilor. Pe meșterul ceasornicar Traian Mușat l-am găsit în micuțul său atelier, la bancul de lucru. Are vârsta de 55 de ani și lucrează de aproape 40 de ani în această meserie. "Nu mă plâng de lipsa concurenței. Mai sunt doi ceasornicari în cartier, iar de la Antoniade până Tomis Mall, mai dai de șase ateliere. Ceasornicăria este o afacere de subzistență" - spune meșterul. Adaugă: "Tinerii nu vor să învețe meseria. Noi suntem ultima generație de ceasornicari."
Sala de fitness din zonă e situată la primul etaj al unui bloc. Deși prețurile sunt destul de mici, nu e înghesuială. Doar doi tineri trag de aparate.
"Spațiul este prea mic și avem prea puține aparate. Mergeți trei străzi mai la vale, la concurență, să vedeți ce aglo-merat este" - îmi explică, cu regret în glas, tânărul supraveghetor al sălii.
"Rezistăm cu greu - îmi spune șefa unei farmacii. Casa Națională de Asigurări decontează cu mare întârziere facturile. Prețurile medicamentelor sunt plafonate, astfel că adaosurile noastre sunt foarte mici. Sunt prea multe unități farmaceutice în aceeași zonă și concurența este mult prea mare."
Salonul de coafură al Adelei Ștefan este un business de familie. Tânăra femeie s-a lansat în afacere în urmă cu 10 ani, la vârsta de 35 de ani, după ce a absolvit câteva cursuri de specialitate.
O altă femeie de afaceri, Eugenia Dragomir (40 de ani), a deschis un magazin de îmbrăcăminte în luna mai 2011. Povestește că a început să facă afaceri pe cont propriu în 1996. Mai întâi a deschis un magazin la Brăila, apoi și-a mutat business-ul la Slobozia, la Galați și, în final, la Constanța. Politica ei comercială se rezumă în câteva cuvinte: prețuri mici, rulaj mare.
Afacerea de familie a Elenei Dumitru a debutat imediat după 1989. Pe atunci avea 32 ani, dorința și forța de a porni pe un nou drum. Firma sa are o activitate complexă: comerț cu articole de papetărie și de birou, producție de ștampile, de firme pentru publicitate și lucrări de tipografie. "Am dezvoltat afacerea pas cu pas și tot ce am câștigat am reinvestit în utilaje, în tehnologie" - afirmă ea. Familia sa locuiește în același apartament de dinainte de Revoluție, pentru că a pus pe primul plan siguranța și viitorul afacerii. În prezent, asigură 20 de locuri de muncă.
Cu toate că în cartier mai sunt alte trei societăți concurente, afacerea Elenei Dumitru prosperă datorită calității produselor, tehnologiilor performante și promptitudinii cu care sunt satisfăcute toate solicitările clienților.
În miezul zilei, cele două săli cu jocuri de noroc electronice sunt pline. În fumul gros, să-l tai cu cuțitul, clienții fac să duduie aparatele. La mese, se ciocnește cu bere ori tărie. Afacerea merge. Cine spune că-i criză?
Maria Obaciu și fiul său au o tarabă de fructe și legume la stradă. "Reu-șim să trăim toată familia de pe urma acestui comerț - afirmă tânărul Obaciu. Ne asigură hrana. Ce nu se vinde mâncăm sau punem la conserve."
Agenția imobiliară a lui Dorin Dascălu este singura rămasă dintre cele vreo șase - șapte firme de profil care s-au perindat în perimetrul supus radiografiei noastre. "Afacerea mea a rezistat pentru că angajații aleargă foarte mult, iar comisioanele percepute sunt foarte mici. În condițiile unei piețe în scădere, am reușit să păstrez 12 locuri de muncă" - a afirmat Dascălu.
